Văd chipul îmbujorat, împodobit cu inele de abanos, cu o față albă, proaspăt rasă.
"Ti-ai revenit?"
"Da, George!"
"Te simți bine?"
"Nu știu exact, cred că mai bine".
A întins mâinile spre mine și m-a ridicat pe brațe, cu ușurință și apoi m-a dus în dormitor. M-a așezat pe pat, m-a învelit și a dispărut în bucătărie. A revenit cu un pahar cu limonadă cu lămâie.
"Te rog să bei asta și să nu mai fumezi până mâine măcar."
Am simțit băutura reconfortantă ca pe o binecuvântare.
Am adormit liniștită. Somnul adânc și odihnitor m-a readus din nou în parametri.
DUMINICÃ.
Am zărit un fir de lumină printre gene. M-am răsfățat cuibărindu-mă. Mi-am amintit că George era prezent.
M-am simțit un pic "bătrână", dar nu suficient, din pricina acelui "doi în unu"...Bărbatul "reunit", pe care parcă l-am dorit o clipă. Gândul ăsta m-a făcut să roșesc. Am simțit ca o aripă rece pe tâmplă."Proiecția visului imposibil" a bătut, discret, la ușă. Probabil m-a simțit că mă foiam. Sfera de păr creț și negru, ce purta în mijlocul feței doi ochi de un verde cald, mi-a poruncit:
"Nu te ridica!"
A lăsat ușa întredeschisă și m-a "răsfățat" cu o tavă cu: pâine prăjită, unt, ceai cald, gem și șuncă. Mi-a așezat tava dinainte, mi-a așezat încă o pernă la spate și mi-a urat:
"poftă mare!"
Degetele fine, cu unghii îngrijite, contrastau cu mâinile lui Mihai. Mihai are degete mai robuste dar la fel de lungi iar unghiile..,pe alocuri roase, îngălbenite de tutun. Muzica discretă se strecura din sufragerie prin ușa dormitorului. Am fost "cuminte" și, după micul dejun, am mulțumit ca un copil:
"Sărut mâna pentru masă!"
George se îmbrăcase ca să plece în oraș. Cu oarecare jenă, mi-a cerut mașina. Am spălat cele câteva farfurii aflate în chiuvetă. Eram pe gânduri când a sunat telefonul meu. Ecranul era "plin".Deschid:
"Ioana?"
"Nu, e Mihai! Sunt pe drum spre Madrid. Până în zori sunt acasă."
"Te așteptăm cu drag".
Vocea lui era precipitată și parcă nemulțumită. Ce să-l mulțumească? Că nu a apucat să-și facă "damblaua?"
"Nu-i nimic, îmi zic eu, Santiago nu se mută de acolo!
Sunt răutăcioasă...Abea acum realizam cât de dor îmi era de el. Până și răutățile mi le spusesem tot de dorul lui.
"Sigur, nu-i nici o problemă",i-am răspuns lui George.
A luat cheile, actele și a plecat.
Mihai pe drumul de sub Calea Lactee.Asocierea trupului lui george cu cel al lui Heracles mi-a amintit de faptul că e, Heracles, a făurit Caea Lactee.Mihai îmi povestea adesea, ca unui copil, întâmplări petrecute în legendele Olimpului.Yeus, un fustangiu printre zei, a avut o relație cu o muritoare, născându-se astfel încă unul din mulții lui copii.Din dorința de a-i dărui nemurirea zeilor, Zeus l-a așezat la sânul soției sale, Hera, ca odată cu laptele băut să dobândească nemurirea.
Ca orice femeie, Hera a simțit un copil străin la sân și l-a îndepărtat.Laptele scurs din sânul Herei s-a așterut pe cerul Olimpului sub formă de Cale Lactee.
La vremea acestei povestiri Mihai mi-a spus variantele din diferite mituri ale acestei constelații.
Calculatorul e deschis. Probabil George a avut un interes pentru care a plecat așa subit. Intru pe "mess". Pyt, prietenul Narcisei e "on line":
"Narcisei îi este rău!"
"Ce are?"
"Pareză facială. E acasă, în pat!"
"O sun la telefon. Pa".
Sun la Narcisa și ea îmi răspunde împleticit:
"AALO!"
"Ce s-a intimplat cu tine? Ce ai?"
"Un șoc"
"Spune-mi!"
"Vino la mine să vorbim!"
Am căutat cheile. Am uitat că mașina e la George.
Am chemat un taxi. Trafic aglomerat. Am ajuns cu greu.
Până la etajul 8, liftul a gâfâit, a scârțâit îndelung.
Am sunat la ușă. Nimic, nici o reacție. Îmi sună telefonul și Narcisa îmi spune:
"Intră! E deschis."
O găsesc în dormitor. Aparent nu avea nimic. Mi-am luat un scaun și m-am așezat lângă pat:
"Spune-mi! Spune tot!"
..."Stii, eram cu Pyt ...aici în casă...."
"Aici???" întreb cu un început de revoltă pe ea.
"Da! Aici și a venit soțul meu"
"Te-a bătut nemernicul?"
"Nu. Ușa era încuiată. L-am văzut pe vizor și am crezut că aceea e ultima zi din viața mea".
"Si?"
"I-am văzut figura. Știa că sunt înăuntru, cheia era în broască. A sunat îndelung, apoi a coborât, cu băiatul, în spatele blocului. A lăsat "cale liberă". Știa exact ce se petrece."
"Te-a lovit?" mai întreb odată ca să fiu sigură.
"Nu, dar poate era mai bine dacă o făcea. A tăcut.
Nu mi-a reproșat nimic, numai că, uneori, tăcerile astea atârnă mai greu ca o bătaie sau un scandal".
"Ai fost la medic?"
"Da".
"Și?"
"Mi-a dat tratament".
"De cât timp ești așa?"
"De trei zile".
"Vre-o ameliorare?"
"Mai nimic. Gura, ochiul, sunt la fel. În plus, mâna și piciorul îmi sunt amorțite".
Iau telefonul și...evident sun la Mihai la birou.
"Alo! Da. A răspuns aceeași voce caldă".
"Sunt,.."
"Da doamna Dalia. Știu cine sunteți".
"Nu știu cum să dau de Mihai. E urgent să iau legătura personal cu el"
"Bine doamnă!Se rezolvă".
"Mulțumesc".
Intru pe "Net" și-i trimit mesaj:
"Este nevoie de TINE aici. Narcisa e bolnavă grav și are nevoie de ajutor.(dau eu greutate mesajului)Și George te așteaptă."
Ies din rețea. I-am făcut masaj la mână și la picior.
Parcă aud vocea Sandei: "bine ai venit în club" și am rostit cu voce tare, repetând cuvintele: "bine ai venit în club!" Narcisa s-a uitat nedumerită la mine. Unde îți sunt "băieții"(era să spun bărbații dar puteam provoca....confuzii)
"EL e plecat în parc cu băiatul".
A tăcut un pic jenată că se exprima ciudat.
M-a rugat să-i fac ceva de mâncare și am continuat să vorbim prin ușa deschisă, eu de la bucătărie, ea din pat. Cât se fierbea carnea, am pus și de-o"mașină".
Mă gândeam s-o dăscălesc pa fata asta dar folosea la ceva? Nu era nici pragmatică, nici suficient de "îndrăgostită" să lămurească lucrurile.
Cum poate fi cu amândoi în același timp? Și chiar și așa, cum de a încălcat regula de bază a adulterinilor, cei douăzeci de kilometri distanță față de casă?
Un drăcușor mititel îmi sufla în ureche:
"Și tu iubeai doi bărbați în același timp".
"Da, dar era cu totul altceva", i-am răspuns un pic repezit, nepoftitului.
"Da? Ce altceva? Că nu te culcai cu MIhai? Îl iubeai sau nu."
"Da, îl iubeam dar altfel!"
"Există mai multe feluri de dragoste în sensul de eros?"
"Te rog lasă-mă! Am treabă."
"La asta te gândești altă dată?" a continuat el, provocator.
Nu i-am mai răspuns. Am spălat cele câteva farfurii aflate în chiuvetă. A sunat telefonul meu.
Ecranul era "plin" și am deschis precipitată:
"Ioana?"
"Nu, e Mihai.Sunt pe drumul spre Madrid.Până în zori sunt acasă".
"Te așteptăm cu drag".
Vocea lui părea cam morocănoasă, parcă nemulțumită.Ce să-l nemulțumească? Probabil faptul că nu și-a dus "damblaua" până la capăt.
"Nu-i nimic", îmi zic eu cu "drăgălășenie", Santiago ăla nu se mută de acolo. Am rămas, o clipă, îngândurată. Abea acum îmi dădeam seama cât de dor îmi era. Îl doream lângă mine, cu ardoare.Nu îi doream ajutorul ci prezența.Nu doream sex ci prezența lui. L-am "invocat" cum mă învățase el într-o seară. Nu l-am luat în seamă dar acea "invocare" îmi făcea bine. După două minute m-a sunat iar:
"M-ai chemat?"
Ce șoc! Chiar a mers sau a fost o întâmplare? Bravez:
"Sigur, te-am invocat" să-ți spun cât de mult îmi e dor de tine.Doar pentru atât."
"Mulțumesc! Mulțumesc mult.Vin cât pot de repede.Pa!"
Chiar a mers. Unele lucruri despre care mi-a povestit, în "inițieri", le-am considerat simple "fantezii" ale lui. Acum, când mă uit în urmă, pot spune cu certitudine că ceva tot este. Au fost ocazii în care au fost prea multe coincidențe și prea multe "potriviri".
"Ia lucrurile așa cum sunt", m-a liniștit el, când am mai avut câte o "revelație".
L-am sunat pe George, să-l rog, să vină să ma ia.
Narcisa nu-l știa pe băiatul lui Mihai. Am auzit liftul, și când am auzit soneria, am deschis.
A venit cu flori și bomboane pentru prietena mea.
"E baiatul lui taică-său", mi-am zis placut impresionată. Narcisa l-a privit mirată, contrariată, apoi a avut o sclipire pofticioasă, pe care o cunoșteam atât de bine. Nu am mai stat. I-am făcut semn, din prag, cu degetul arătător mișcându-l a dojană, spunându-i:"nu te potolești, nu ai învățat nimic!"
Chiar m-am cam grăbit, având sentimentul că cineva încearcă să-mi ia ceva ce e al meu și numai al meu.
Era modul meu de a-l apăra de o "imixtiune"?
Era modul în care îmi apăram felia din el care era Mihai? Erau porniri materne? Era o apărare subconștientă a Ioanei? Am plecat și parcă am simțit o ușurare. Pe drum i-am spus că vine tata.
"Bănuiam, i-am "invocat" venirea".
Aud și rămân buimacă. Și el?
Temătoare, intru într-o "fantezie" care mi-a fost împărtășită în inceputuri și întreb:
"Apă? Pamânt? Foc?"
"Câte puțin din toate, sunt încă "ucenic"".
Seriozitatea răspunsului m-a pus pe gânduri.
Probabil, George bănuiește ca aș ști mai multe.
Simt că trebuie să mă protejez, ca un "rac" ce mă aflu, dar care se respectă, și fac pasul înapoi, lăsând să se creadă orice. George mă invită să mergem să mâncăm în oraș. Oprește la un restaurant cu un nume interesant: CONTESA. Accept cu plăcere, mai ales că "bucătărisem" destul la Narcisa. Nici chemare de "încă o data" nu aveam. Am dat comanda.
George a sunat-o pe Ioana. "Probabil că se sună zilnic", mi-am zis. Mi-a dat-o și mie la telefon.
Sunt liniștită.Totul e "pe plan". Am mâncat ponderat. Am grijă să nu iau proporții. Când am vrut să mă ridic am avut senzația că m-am lovit de masă și am pus mâna repede la pântec. Rochița, croita mai"lejer", salva încă, aparențele. Am simțit din nou "lovitura".
"A mișcat!"
M-am așezat și am început să plâng domol. George nu înțelegea nimic. Am plecat acasă. Mă simțeam bine.
George se uita la T.V. Am "bucătărit",totuși, chiar dacă nu mi-o dorisem. Acum chiar îmi era drag Mihai. Preparam "d-ale gurii" pentru tatăl copilului meu.
EL venea. Parcă e plecat de o sută de ani. N-am putut adormi, doar m-am chinuit. Aveam emoții?
La ora trei și trei minute i-am auzit pașii repeziți, la ușă. În casă era întuneric și el a încercat să intre pe furiș dar ...a izbit ușa de perete. Am izbucnit în râs.
"Bine ai venit"hoinarul" meu drag!"