agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-12 | |
- Bună ziua, domnule administrator de scară.
- Bună ziua, domnișoară... numele, vă rog? - Începe cu Arabela. - Și se termină cu...? - Nu spun! - Ah, vă plac șaradele? - Din principiu, sarmale de post... - Mda... iar eu nu găsesc nicio Arabela pe listă. Îmi ziceți totuși numele? - Pot să vă tutuiesc? - Cum doriți. - Caută atunci un pic mai jos... sunt la coadă. - Lazariuc, Marin, Mărășescu, Nistor... - Nu, n-ai nimerit. - Domișoară... - Doamnă, din principiu. - S-a făcut coadă în spatele dumitale. - Nu, e doar cel de sus. - Ba este domnul Șirețescu... - Exact! Imediat după el, apare litera mea. - T? - Are virgula-n jos... o literă de altfel penibilă, macabră, inutilă... - Doamnă! - Din principiu. - Vă înțeleg perfect, și mie mi s-a întâmplat. Nu puteți plăti întreținerea și doriți o amânare. - Am plătit-o ieri... - Și mai vreți o dată? O plată în avans? - Faci special! Dinadins ca să râzi de mine, să mă subminezi... să-mi subliniezi defectul, să se hlizească vecinul de sus. - Care defect? - Cu literele, cu coada-n jos. - Am priceput, vă plac doar cele cu coada-n sus. - Foarte spiritual... - Dacă nu-s insistent, vă referiți la coada-coadă ori la codițele alea mititele...? - Mă refer la diminutivul cozii, la acele semne obscure, convexe, minuscule ce atârnă penibil sub litere, să-mi facă mie traiul amar. - Fără insinuări, vă rog. Și nu-mi pasă dacă m-ați bârfit cu Popeasca de la doi! Pentru că dacă la mine vă referiți, aflați că nu-mi atârnă nimic! Coada mea este... este... adică nu este un diminutiv penibil și obscur așa cum afirmați dvs... - Nu pricepi! - Ba pricep eu foarte bine! Cum vedeți un pensionar, gata, îl și catalogați c-a pus-o în cui! - Pe cine? - Ee, lăsați... lăsați, domnișoară! Pentru cultura dvs generală aflați că-n tinerețe am călărit numai iepe pur-sânge, eu nu m-am încurcat ca alții... cu gloabe ca Popeasca. Dacă vreți să știți, călăresc și acum... c-am fost cadru militar! Am vână, domnișoară... vână!! Numai să vedeți cum ne flutură cozile... - Care cozi? - A mea, a calului... ba am și-o căciulă din blană de vulpoi negru, cu coada stufoasă! - Dar eu nu zic de cozile astea, eu vorbesc de cele mititele care atărnă sub litere. - Dumneavoastră aveți o adevărată tulburare a voinței manifestată printr-o idee fixă și prin dorința irezistibilă de-a vedea cozi care atârnă. Neapărat care atârnă... Imaginea asta s-a transformat într-un adevărat coșmar inadecvat care vă revine neîncetat în câmpul conștiinței în general și a privirii în particular, imagine stăruitoare și anormală, o adevărată preocupare chinuitoare atunci când aveți în față un bărbat în deplinătatea puterilor. - Dumnezeule, eu vorbesc despre litere! - Adică vă referiți la codițele de la ’ș’ și ’ț’? - Greu a fost... - Bine, înțeleg că nu vă plac cuvintele care conțin literele astea, dar fondul de rulment tot trebuie plătit. Numele dvs... - Păi asta e, că-ncepe cu una din literele alea. - Cu Ș sau Þ? - Exact. - Șa... șii... - Cealaltă. - Þa... - Iar prenumele este Arabela. - Arabela Þa... Arabela Þu... - Da, da, da... - Arabela Þi... Þe... Þînțărică! - Eu sunt! - Bine, dar ați plătit întreținerea, ba și fondul de rulment! - Chiar ieri... dar nu pentru asta am venit. Vreau doar să fac o sesizare contra păsărelelor gri, care nu migrează iarna... că nu le pot zice pe nume. - De ce? - Au virgulă sub... - Și păsărelele au virgulă? - Doar cele nemigratoare. - Ne rămâne doar să le identificăm... Deci sunt gri, mici și nu migrează iarna... încep cu șe ori cu țe... - Nu, mai pe la mijloc. - Așadar nu încep cu... Gata, știu: pițigoiul, vrăbiuța și coțofana... - A doua! - Și ce sesizare doriți să faceți contra vrăbiuțelor? - De fapt contra domnului din spate a cărui nume este teribil... - Domnul Șirețescu? - Exact... acest domn dă mâncare în exces păsărilor mici, iar ele se scapă direct pe gresia oranj din balconul meu. - Și ce-aș putea face eu, domnișoară? Că medicamente care strâng, nu am... - În calitate de administrator de scară, să interzici hrănirea păsăricilor de pe pervaze. Domnul poate să meargă bine-mersi în parc, acolo să le dea ce vrea dânsul. Pentru că eu, când văd murdărie pe gresie mă enervez, vine adrenalina, mi se ridică tensiunea, se tulbură vederea... iar la nervi folosesc litere cu virgula-n jos. - Și? - Ce întrebare e asta, domnule? Dar... eu chiar încep să mă enervez!! - Bine, dar vrăbiuțele, pițigoii și coțofenele sunt păsări libere, vin și pleacă... ele nu știu semne de circulație, cu cititul nici atât... Cum am putea stabili un dialog? - Băăi! Tu ori essști timpit ori essști ttțap cu minte putțțină! Cu Ssșrettțescu trebuie să discutțți, nu cu vrăbiutțțele... că din cauza lui am balconul plin de găinattț! de parcă m-asșș fi mutat la ferma lui Tțțânttțăreanu ssși nu pe sstrada Ssșindrilitțței! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate