Stau acasă și nici nu știu ce zi mai este. Mihai arată din ce în ce mai încordat. Neliniștea i se ghicește pe chip și se simte și când doarme.Nici pescuitul și nici poezia nu îl remontează.Pasiuniole lui au rămas în stare latentă. Îl simt, în stare aceasta nefirească în fel și chip: nu mă mai ia în brațe, nu mă mai caută cu talpa pe gambă, în somn. Știu că e o formă de a "rupe" scurgerile de energii negative.Nu lasă nici câinii să se apropie de el. Și ăsta e un mod de a-și arăta dragostea, nepermițând energiilor negative acumulate să se scurgă în ele. Poate este prea încrezător în capacitatea lui de a "digera" de unul singur tot acest val de acumulări. Nici în dimineața asta nu cântă în baie cînd se bărbierește. Sunt în "postnatal" și nici nu știu cum să-l ajut pe Mihai dar nici nu mă lasă. A închis ermetic toate ușile prin care aș fi putut întinde o mână cu care să-l mângâi măcar.Intru pe site-ul lui și citesc câteva poezii. Recitesc cu drag versurile cu "două cârje". Cad pe ginduri. Sprijinul reciproc, pe care ni-l datorăm, mai ales la greu...Mă mulțumesc să-i respect "lipsa de comunicare". Îmi e mai comod așa?Sunt egoistă? Sunt "cuminte" și îi respect opțiunea? El iese din baie, cu halatul legat neglijent. Nu e el cel mai ordonat dar...
"Dragule, așează-te și spune tot!"
S-a așezat cuminte și parcă abea aștepta să-l intreb. A răsuflat adânc și a început să-și deșerte sacul.
Metodic, sintetic și succint, lucrurile stăteau cam asa:
"Ascultă-mă și unde crezi că e cazul, te rog să mă oprești și să ceri detalii, să pui întrebări, să ceri explicatii", mi-a spus cu voce egală, " Costel e de negăsit!Contestarea paternității nu o poate face decât el.Există alternativa ca tu să faci demersul, în numele copilului. Nu întrevăd o rezolvare rapidă și amiabilă.."
"Ai atâtea relații, atîți prieteni. Roagă-i să-i dea de urmă."
"Am făcut demersuri.Acum doar trebuie să aștept, dar știi cât de grea e așteptarea."
Aud mișcare și scâncetul lui Adam răzbate prin boxă.
Am urcat precipitat. Nu e nimic grav. L-am schimbat, l-am alăptat și acum doarme. Cobor, și Mihai continuă:
"Mihaela și-a angajat avocat, unul cu "ștate vechi" în branșă, specialist în a-și hărțui preopinenții.
Probabil partajul este miza. Și prima mea doamnă a obținut maximum din ce se putea obține dar asta pentru că așa am dorit eu. "Luptătorul" din mine nu vrea să cedeze dar această luptă cui foloseste? Voi"comprima" timpul și voi "închide" acest cont."
Pe măsuță, în fața lui erau o mulțime de acte răvășite și caiete cu notițe și însemnări. Cu pași egali, "cârja" mea a ieșit spre piscină. Pentru prima dată de când suntem împreună, mă uit prin hârtiile și notițele lui. Facturi, garanții, contracte, hotărâri judecătorești, procuri, extrase de cont.
Un caiet mai gros, cu scoarțe de vinilin, mi-a atras atenția. L-am răsfoit. Pe multe pagini, erau structurate un fel de capitole, câte unul pentru câte o femeie. Descrieri amănunțite ale aspectului, cum au fost cunoscute, evoluția "relației", aprecieri analitice asupra comportamentului "în pat" și în societate. L-am închis auzind pașii lui."Prietenul" meu mi-a servit o întrebare greu de digerat:
"Ești și tu pe listă? E închisă lista sau e deschis "capitol nou" pentru tine?"
Mihai a strâns în grabă hârtiile și caietele, le-a introdus intr-o geantă veche, pe care a pus-o "bine."
Întrebările nu-mi dădeau pace. Le-am alungat dar nu!
Doar le-am amânat.
"Domnul și stăpânul meu", preocupat, și-a consumat micul dejun, apoi a urcat la Adam să-l vadă.A coborât grăbit.A mers în spatele casei și cu un cristal uriaș de cuarț în palme privea soarele cu genele aproape lipite. Am păstrat discreția din delicatețe dar și din curiozitate. a luat o cutie cu sare de mare, a- ngropat cristalul în ea apoi a pus un pumn de pământ deasupra.Priveam un pic amuzată, un pic temătoare, la acest ritual pe care nu-l înțelegeam.A încheiat toată acea pantomimă și, după cum s-a apropiat am fost sigură că a simțit, tot timpul, prezența mea.
M-a sărutat pe frunte(cam superficial mi-am zis) și a plecat cu o undă de grijă pe față. După o jumătate de oră m-a sunat:
"Iubito, azi îmi voi pregăti și dosarul de pensie."
El a închis iar eu am rămas cu gândurile. M-aș fi uitat din nou în caietul ACELA dar parcă mi-era teamă.
Am ieșit în spatele casei și am dat târcoale ctiei cu nisip marin, fără să o ating. Amprivit-o numai.ce ciudat suna că Mihai va fi pensionar.
Sunt nevasta unui pensionar!