Dominată de un soi de plictiseală, Olga începu să facă curat în micuța încăpere în care se mutase de curând. Nici nu avea cum să se simtă altfel, decât plictisită. La cei șaptesprezece ani pe care-i avea numai de stat în casă nu-i ardea.Dar de! Acum era femeie oarecum măritată dacă acceptase să se mute cu el , trebuia să-și vadă de treabă.
Ar fi făcut cu plăcere altceva dar gândul că iar va venii acasă și va începe cearta o împingea de la spate să dea dovadă că știe cum se ține o casă curată.
Cu gândul împrăștiat muta lucrurile de ici colo, punându-le pe fiecare după cum le era rostul . Deodată zări pitită sub masă o mică damigeană. „Ce mai e și cu asta aici ? Parcă în magazia de lemne nu mai e loc?" Bodogănii în timp ce cerceta conținutul. Vișinele aproape uscate,din interiorul damigenii duhneau a țuică de prune. „Pesemne că ăsta n-a auzit că în vișinată se folosește alcoolul nu țuica... Auzi domn’le țuică de prune în vișinată! Cine Dumnezeu a mai auzit una ca asta?” Mormăind Olga își goli într-o farfurie câteva din respectivele fructe. „Acum ia să vedem noi măcar ce gust au ?” se gândi fata în timp ce cigulea câte o vișinică. „ De rele nu sunt chiar rele, ba chiar aș putea zice că-mi plac... „ Își duse ea, raționamentul mai departe. „Dar stai ! Ce ar fi dacă aș prepara un sos din ele ?! Că și așa zac acolo de când lumea și pământul” ! Cigulind în continuare din respectivele fructe, s-a apucat să le scoată sâmburii. Dar nu oricum ci, două-n gură una-n farfurie.Astfel constată contrariată cât de greu se adunau în farfurie, și cu o satisfacție aproape perversă consumă apoi toate vișinele curățate. Puțin amețită de aburii alcoolului, își zise fata din nou :”Dar ce ? El nu poate scuipa sâmburii ?Are o jenă ? Că așa mă apucă miezul nopții”. Cu buna dispoziție rezultată din consumul vișinelor, se gândi Olga din nou „ Deci, având în vedere, și luând în considerare că, în natură nimic nu se pierde,nimic nu se câștigă , totul se transformă ia să aplicăm principiul în bucătărie! Dar oare cum se face sosul de vișine, că am măncat odată dar parcă nu era din vișine alcoolizate. Nu-i nimic.Progresul prin noutăți și experințe se face!”
Întrebă ea pe singura vecină cunoscută dar aceasta privind-o pieziș îi spuse că nu știe.”Mare scârbă și asta, eu cred că știe dar nu vrea să-mi zică .Nu-i nimic lasă că improvizez” se gândi ea în timp ce curăță o ceapă imensă pe care o puse la prăjit... Mai mâncă câteva vișine până se prăji ceapa apoi puse cu generozitate vreo două linguri de făină.În cameră totul a început să se clatine, ceea ce o amuza și mai tare.Simțea că plutește. Începu să cânte turnând restul de vișine din damigeană peste rântaș neuitând să-și mai lase și ei câteva pe farfurie...
„Ioi bade bade, sosu’ io ți-l fac acu, tu mănâncă și te du, unde și-o dus mutu iapa , să te-ntorci când îmi văd ceafa” Pufnind în râs de propriile inepții complectă cu apă peste compoziție, puse capac și lăsă să fiarbă .După ceva timp, când își aminti, că mâncarea ar trebui să fie gata , opri aragazul,și aerisi încăperea .Simțea ea că ceva nu este în regulă dar după ce aerul proaspăt primeni interiorul se culcă mulțumită .
Când a venit el acasă și a ridicat capacul de pe oală , un damf de ceapă, și țuică fiartă a inundat întreaga încăpere.Ce să mai guste?! Să mănânce o astfel de mâncare, nici pomeneală. N-a mai stat pe gânduri și a aruncat atât oala cât și conținutul la tomberon.Apoi și-a prăjit câteva ouă și s-a culcat iritat la culme de ideea pe care Olga o pusese în practică. .