Tânărul avea întâlnire... trecu pe la florăria din colț, florăria preferată, și cumpără un buchet de trandafiri. Trei la număr: roșu, galben și alb! Ajuns în
dreptul semnului ce marca trecerea de pietoni, păși pe carosabil și ajunse în mijlocul acestuia...


* * *


Elevul din clasa a XII-a la liceul de arte era preferatul unei fete din clasa a- IX- a din același liceu. Era îndrăgostită până peste cap de el. Ștefan avea o
prietenă la care ținea mult. Nu îi dătea atenție copilei abia venită în liceu. Carolina de câte ori avea ocazia,, accidental'' îi cerea câte un favor iar
el o ajuta fără vreun gând special pentru ea. Uneori îi ținea calea la câte un colț de stradă, acolo pe unde știa sigur că el va trece! Câteodată, băiatul înalt, șaten și cu ochii albaștrii, bine construit, trecea ținând- o de mână pe
Alexandra, colega de clasă. Câteodată era singur și copila se
bucura mult. În unele cazuri era surprins ,,accidental'' de Carolina sărutând-o pe Alexandra și atunci începea să plângă. Gelozia și dorința de a-l avea pe acest băiat ieșeau din normal. Obsesia o năucea complet!


* * *


Din partea stângă a șoselei se repezea spre el o mașină care circula cu viteză demonică. Dori să se întoarcă din drum dar mașina se deplasa, parcă voit, spre locul unde se întorsese pietonul; dori să meargă înainte dar mașina se îndrepta furioasă spre acea parte unde acum merge același pieton speriat. Viteza era exagerat de mare iar ,, jocul'' făcut pe asfalt părea un dans al morții. Un
zgomot metalic s-a auzit și mașina s-a izbit de singurul copac aflat în acea zonă de pe trotuar. Șoferul ca și pietonul au murit pe loc! Mulțime de oameni s-a adunat pentru a privi curioși ceea ce se întâmplase. Cei de la poliție au stabilit mai târziu ca șoferul condusese în stare de ebrietate. În actele oficiale ale poliției se mai specifica faptul că ,, în același loc'', acolo unde Ștefan se întâlnea cu Alexandra și unde câteodată apărea Carolina, ,,în același loc mai fusese, nu demult, accidentată mortal o tânără de numai 16 ani!'' Cruda realitate punea acel perimetru sub semnul fatalității! Doi tineri,
într-un timp scurt, uciși de mașini chiar pe trecerea de pietoni.


* * *


În sfârșit, acum, ea reuși să-i spună tot ce avea pe suflet.
-De ce ma eviți Ștefan? De ce...? Te iubesc! De când am venit în liceu, de când te-am văzut m-am îndrăgostit de tine.
......................................................
-Iartă- mă că nu ți- am răspuns... conform așteptărilor tale! Am fost egoist... o iubeam pe Alexandra... am pierdut din vedere ceea ce era în jurul meu. Iartă-mă!
-Vezi..., Alexandra te-a părăsit și destinul a făcut ca noi doi să fim împreună, așa cum mi-am dorit, așa cum am sperat eu. Vreau să fii al meu pentru totdeauna. Te iubesc, Ștefan!
Vorbea ca un copil Carolina. Rămăsese la fel de copilăroasă, la fel de frumoasă, ca în prima zi când ,,a cunoscut-o Ștefan ''.
- Da, ai dreptate, norocul a fost de partea ta. Poate că și eu am avut puțin noroc, poate...!


* * *


Dorința Carolinei se împlinise. Acum erau împreună pentru totdeauna. Destinul făcuse în așa fel încât două accidente stupide le arătase ordinea firească a lucrurilor. Două suflete regăsite... Ștefan și Carolina își continuau drumul prestabilit!

Călătoreau printre stele...