agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1816 .



O viață de căcat
proză [ ]
Eu vă las... Eu am plecat!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Popas ]

2009-04-18  |     | 



Am murit…

Totul este negru-n jur. Simt furnicături in corp. Totul tremură in jurul meu de zici că-i un fel de cutremur. Tremură si freamătă de zor, simt cum cobor vertiginos intr-o spirală căruia nu pot să-i vad capătul… Ah ce rău imi este...! Când o să se termine? Vreau să se termine odată această alunecare, vreau să se termine odată...
Cad… Am senzația că sunt intr-o cădere dar… ce cădere-i aceasta din care nu mă mai opresc? Alunec... Alunec intr-o viteză amețitoare pe un fel de topogan spiralat.

Dintr-o dată, văd luminița! Nu-i luminița din capătul tunelului…
M-am oprit! Dintr-o dată sunt intr-o cameră albă. Este atât de albă, atât de purificatoare, atât de…
Timpul s-a oprit din loc! Sau, cel puțin așa-mi pare mie! Sunt așa de obosită... Mă liniștesc si dintr-o dată incep să văd imagini din viața mea de căcat...

Revăd!
Revăd de parcă m-aș uita la un televizor… Viața mi se derulează incet inapoi. Revăd momentele principale ale luării deciziei mele.

Stau de ceva timp cu-n tub plin cu pastille in mână. Plasticul s-a incălzit in mâna mea. Mă frige! Ce să fac? Mintea-mi lucrează la o intensitate maximă…

-Iei odata pastilele alea? Nu te-ai săturat de viața de căcat pe care-ai trăit-o?

Stau si mă gândesc…

-Oare o fi mai bine dincolo? Voi avea si eu parte de o viață mai bună? Voi mai retrăi copilaria cea plină de bătăi? Voi avea o copilărie frumoasă alături de o familie normală, sau va fi la fel? Băutură și bătaie! Asta am avut parte!
Am crezut că o dată cu trecerea anilor, tata va termina odată cu băutura… Am sperat că odată-și-odată, el se va opri... Dar in loc să se oprească odată, am constatat că "năravul din fire, n-are lecuire"! De cate ori bea devine violent. O bate pe mama, apoi termină cu mine.
Am sperat! Dar… am ramas cu speranța! Tata, nici nu s-a schimbat, și nici nu dă nici un semn că ar face-o, sau măcar că ar vrea să o facă.
Așa a fost o viață-ntreagă! Un tiran! Nimic nu i-a convenit!

Oare o fi mai bine dincolo?

N-am fost niciodată o fată frumoasă! Am fost și eu acolo…, o fata normală care nu și-a dorit altceva decat o familie normală. Nu am fost născută intr-o familie bogată. Asta nu ar fi fost nici o problemă. Nu eram singurul copil născut intr-o familie cu un nivel de trai mai scăzut. Am sperat și eu acolo ca orice fată la un baiat normal lângă mine, poate o căsnicie…, o casă a mea..., să-mi aștept iubitul cu mâncarea caldă pe masă..., să ne intelegem bine, să ne iubim...

Oare o fi mai bine dincolo?

Dupa terminarea liceului, m-am angajat! M-am angajat și eu acolo unde am găsit! Cine m-ar fi angajat pe mine? Era la inceputul anilor '90. Perioada in care lucrurile incepeau să se așeze ușor-ușor. Incepuseră să apară buticurile, micile firme, iar oamenii incercau să treacă de la mentalitățile comuniste la cele valabile-n economia de piață.
Am găsit și eu de lucru la o microintreprindere cu profil producție. După un curs la locul de muncă, m-am calificat in meseria de “impletitoare”! Aveam un mic banc de lucru. Toată ziua impleteam la lănțișoare de aur. Zi de zi, același lucru. Robot! 10 ore, 12 ore, cât era nevoie…
Am plecat de-acolo dupa 1 an. Am plecat! Nu mai puteam!
Am plecat la o Alimentara. Unchiul meu era patron! Patron de Alimentara! Așa am ajuns… vanzătoare! Lucram la raionul de mezeluri. Lucram tot la fel. Mai mult decât atât… Tot 10-12 ore pe zi, doar că acum lucram și sâmbăta si duminica. Munca la greu… Dar ce puteam face? Ce puteam zice? Eram "nepoata patronului"! Ce urât poate să sune... Patron! Păi... parcă "patron" era ceva electric, parcă ceva ca o siguranță...

Oare o fi mai bine acolo?

Viață particulară? Eu una… nu prea am avut. Păi când să ai timp de așa ceva? Când să ai timp, când tu muncesti până cazi ruptă? Nu știam decât munca și casă!
Așa... câteva relații pasagere, normale pentru cineva de vârsta mea, dar nimic concludent… nimic mai serios!
L-am cunoscut pe P. Era vecinul unei prietene de a mea. Am crezut că… Mă ințelegeam bine și cu mama lui. Am incercat să fac totul pentru a nu-l supăra. Era mai mare ca mine cu 4 ani. Plecam de la servici și mă duceam la el. Chiar dacă el vroia să iasă cu prietenii lui la o bere, eu nu mă supăram. El era bărbat. Eu rămaneam acasă cu mama lui, o ajutam la curățenie, o ajutam la mâncare, mă rog la treburile casei. De multe ori, am simțit că nu sunt tocmai ceea ce-și dorește el de la cea de lânga el… Dar oare ce-și poate dori mai mult decat o femeie care să tacă, să-l lase in pace, să nu-l cicăleasca, să-l astepte cuminte acasă, iar când intr-un tarziu ajunge, să-i pună in față o farfurie de mâncare… Până la urmă… totul s-a sfarșit! Mi-a dat de ințeles că relația noastră nu poate avea nici o șansă… Am plâns zile-n sir! L-am vrut pe el, dar el a vrut altceva! Ce altceva? Nu l-am supărat, am incercat să fac in așa fel incat să-i fiu cât mai pe plac…
După mai bine de 6 luni, l-am cunoscut pe D. Era cadru militar. Provenea dintr-o familie destrămată. Crescuse mai mult in leagăne de copii. Asta-și lăsase amprenta asupra lui. Mă iubea, dar o făcea intr-un fel anume… La el problema majoră era alta, și acum stătea intr-un cămin. Vroiam, nu vroiam, trebuia să stau incă cu părinții mei. Trebuia să mai suport incă măgăriile si bătăile tatălui meu, deși de-acum aveam mai bine de 24 de ani. Până când?
Aseară, m-am certat și cu D… O ceartă in care fiecare și-a spus punctul de vedere, ne-am reproșat multe… Multe și de neiertat!...

Colac peste pupăză, am ajuns acasă și după nici 1 oră a izbucnit scandalul! M-am săturat! O viată de căcat! Mi-am furat-o iar de la tata… Pumni și picioare… Toate oasele ma dor. Stau in camera mea și plang. Nimeni langă mine, prietenele mele au bărbați alături de ele, mare parte deja au familii, unele au și case…, altele chiar și copii..., eu n-am nimic!
Ba da! O viață chinuită! O viață de căcat!

…stau cu un tub de plastic in mană. Mana mă frige! Mintea-mi joacă feste…

- Ia-le! imi șoptește o voce din neant. Vei vedea! Te vei trezi intr-o lume mai buna!


*****
... - Dați-vă la o parte! Are nevoie de aer! Lăsați-ne să ne facem treaba!

- Ne pare rău! Nu mai putem face nimic! A făcut stop cardiac! Doza a fost mult prea mare…!

Dumnezeu sa o ierte!


*****
Uite ce bine arăt!
Sunt o pată de lumină intr-un intuneric total!
Ce bine mi-ar fi stat intr-o rochie d-asta…, dar la un altfel de eveniment decât acesta…
Si câte flori am primit! Ce frumoase sunt!
Uite câtă lume a venit! A venit și…, a venit și…!
Dar de ce plang? Nu mă plângeți! De ce mă plângeți?
Am avut o viață de căcat!
Oare acolo unde mă-ndrept acum… va fi mai bine?

...in jur este tăcere. Acum zbor! Zbor cu o viteză amețitoare! Mă indrept catre o alta lume.

O fi mai bună?

Vă pup! V-am lăsat! Aici s-a rupt legătura mea cu această viață... O viață de căcat!

Atat!

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!