Lucrare de control

Povestea poveștilor este o poveste lungă, de dimensiunea XXX, despre o minune care s-a petrecut pe vremuri și care, din nefericire, a ținut doar 3 zile, de n-au mai apucat femeile de azi nicio bucățică!
În poveste este vorba despre un țăran care semăna odată, (păcat că numai odată, dacă era de mai multe ori, azi aveam cel mai mare PIB din Europa și le arătam noi frigizilor de europeni!) niște păpușoi. Adică, păpușoi, păpușoi!
Cum semăna țăranul ăsta hotărât, hop, trecură pe-acolo Hristos cu Sfântul Petru, că-n perioada aia erau globe-trotteri. Da’ ei spuneau că-s voiajori.
Întrebându-l Hristos pe țăran ce seamănă acolo, țăranul nostru a răspuns că seamănă p…e, adică unități monetare din Botswana, găndindu-se pesemne, săracul, la viitorul luminos al țării noastre.
(De unde se poate deduce că unii țărani români una fac și alta gândesc).
Atunci Hristos, văzând ce limbaj licențios și pregnant poetic are țăranul, a blagoslovit ogorul, ca să răsară din el chestiile respective, chestii de chestii, în raport cu împrejurarea respectivă.
(Se va vedea ulterior că împrejurarea a fost o întâmplare fericită pentru unii și nefericită pentru alții și viceversa).
Auzind Sfantul Petru ce-a blagoslovit Hristos, a intrat imediat într-o stare de șoc termic, vecină de palier cu apoplexia, dar se-aude c-ar fi supraviețuit.
După un număr de ani, că trebuie ceva ani ca unitățile respective să ajungă la maturitate, a venit și vremea culesului.
Când colo, ce să culeagă bietul țăran, decât p…e alea, altele decât cele la care se gândise el, c-a și rămas pe loc, buimăcit de băutură!
Cum stătea așa țăranul și se minuna, trecu pe acolo o babă tinerică, da’ înțeleaptă bine rău, că cică, între timp, zona devenise o zonă cu trafic intens de influență feminină.
Din vorbă în vorbă, baba s-a prins că e rost de-o bucățică bună, așa că i-a servit țăranului nostru un prim plan de afaceri cu tot managementul aferent, contra unui comision viril, of course!
Ascultător, țăranul nostru a încărcat iute un car de p…e și-a tăiat-o la spartul târgului. Se poate să fie vorba chiar de Târgul Ieșilor.
Ajuns acolo, a început să-și reclame comercial p…e, că doar, cu ce altceva te-alegi dintr-o reclamă comercială?!
Văzând el că nu vinde mai nimic, pentru că atunci nu era așa o criză mare de p..e ca astăzi, tocmai se gândea să plece acasă și să-și bată nevasta.
Taman atunci, trecând pe-acolo și auzind cum reclama el p…în gura mare, o jupâneasă, vădană de război și pasionată de numismatică, îl chemă la ea pe țăran, ca să achiziționeze rapid o unitate din acelea cât un știulete și…ei, acu-i acu’!
Adică, nu chiar acu’, ci mai încolo…

Doamnă profesoară, da’ nu pot termina de scris lucrarea, prefer să iau o notă mică, decât să mă afurisească popa!

Eleva C.M.

p.s. Iar voi, ce v-ați adunat așa și căscați gura, doar nu-i în pagina mea, ogorul cu pricina?!
Porno…grafilor!