C A D E Î N C E P U T . .


Undeva în județul Arad , cu mulți ani în urmă , din două comune alăturate , Socodor și Șiclău , la hora de duminică , așa cum era obiceiul pe atunci , s-au întâlnit o "ea" și un "el". Ea , destul de nurlie , Floare , ce mai avea un frate Ion ceva mai in vârstă,s-a îndrăgostit subit de "El", Pavel , bărbat frumos si fălos , doar cu glezna stângă strâmbă din naștere , inteligent mascată de cizmele la modă , cu tureac rigid , care și el avea trei frați și o soră. Interesant , pe aceea vreme numele de botez ale copiilor ,se stabileau de nași și de regulă coincideau cu prenumele acestora , sau ale tatălui , bunicului , un-
chiului....Și acestea erau :Pavel , Petru , Ion , Nicolae , Mihai ,Gheorghe , Ana , Floare , Ghia , Elena , Vioara , Paraschiva , nelipsita Maria , Marta , etc.La unchi , îi spuneau untchi ,iar la mătusă , untchioaia , la frați mai mari , acea , la surori mai mari , diță , la cumnată , tetă .Cum se deosebeau ? Prin combinații : Oanea lui Pătruca , Petrea lui Ionuț , Mihai a lu Gheorghe , Nicu-a lui Păvăluț sau alte asemenea . In sfârșit , P.adica "El"
nefiind printre primii născuți , dacă a hotărât să se însoare , a trebuit să-și ia sborul de pe lângă casa pă-rintească din So. și-a luat aleasa cu bocceluța , și au pornit in lumea largă .De ce ? Păi , primul născut , pri-mea ceva pământ , al doilea , casa , al treilea , ce mai
rămânea , iar restul , Dumnezeu cu mila : se duceau in lu-mea largă , să-și clădească propria viață. Cu prea puțină învățătură , ce puteau face decât să slugărească pe la cei
mai avuți . Și ca să nu facă neamul de rușine , căutau să se ducă cât mai departe .
Așa că cei doi , s-au trezit taman în Serbia , în comuna Þernea Germană , slugi la baronul Karacsony vestit prin zona de West al patriei natale România. Trudeau din zori în
seară pentru hrană , un acoperiș de-asupra capului , ceva țoale si ceva biștari la chimir , prea puțin ca să poată să-și facă un rost al lor . Au început să se înmulțească gurile de hrănit și să nu mai ajungă venitul . P. s-a angajat la căile ferate ca fochist pe locomotivă .
Traiul n-a fost prea ușor , dar s-au descurcat ; cam greu , dar așa au fost timpurile.
Primului născut i-au dat prenumele ca al tatălui , adică tot Pavel , au revenit în țară și capul familiei , s-a angajat fochist la C.F.R. Apoi a venit pe lume Florica , care a fost botezată ca mama sa , dar ca diminutiv , apoi Olimpia, la sugestia nașei . Plozii , au crescut cum au putut , școală prea multă nu au făcut , că posibilitățile fochistului nu îngăduiau .
P.fiul , după 4 clase primare , a făcut o școala de meserii ,până în ziua când bătându-se cu un coleg , a spart teracota din clasă , teracotă ce i-a fost imputată fochis-tului . De unde să o plătească ? După o chelfăneală zdra-vănă , "P"a întins-o de-acasă pripășindu-se în orașul cu mai multe posibilități , Timișoara. Aici , s-a băgat uce-nic , mai apoi a devenit calfă și în final meșter tăbăcar-blănar . Anii treceau ,muncea pe rupte într-o meserie grea ; a venit vremea milităriei , a făcut-o și pe aia la artileria hipo , ochitor la obuziere , unde s-a
pricopsit cu câteva coaste rupte și sternul înfundat , dintr-o lovitură de copită a unui cal mai nărăvaș.S-a eli-berat , a mai practicat puțină vreme vechea meserie în orașul T. apoi s-a mutat în capitală. Ajutat de un vechi prieten , fost coleg de școală , un oarecare Kareba( tot Pavel), a intrat la marea fabrică de blănărie și mănuși ,și pentru-că traiul era greu , leafa mică , chiriile mari , l-a mai primit și în gazdă , fără obligații . Numai că , KP, era însurat de câți-va ani , fără copii ; meseria de mare responsabilitate solicitantă până seara târziu , totul favorizând o mică idilă între colegul (și prietenului său) și soția acestuia , Sidonia , idilă ce s-a finalizat cu o sarcină extraconjugală și inevitabilul divorț. Puteau să
se mai considere prieteni ? Ce părere aveți , așa , imparțială ?

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-