U N C O C O L O Ș C U O C H I.

Seară geroasă de februare.Se naște un pui de om.Un cocoloș cu ochi ce avea să
umple viața unei perechi de indrăgostiți păcătoși......Un pui de om , care nu avea nici
o vină că a venit pe lume.A venit pe lume intr-o perioadă critică din punct de vedere eco-
nomic si social , in general , si pentru această familie , in special , și nu doar atât : se
pare ca această progenitură a fost un accident care nu a convenit mai multor persoane.
Ce să-i faci : nu întot-deauna bucuria este generală , mai sunt cazuri când apariția unui
copil , si o noră nedorită , să dea naștere unor manifestări și complicații in relația dintre
protagoniști :Soacra : -"Vai ce urât e !.......O mortăciune. " Colac peste pupăză , o moa-
șă incoștientă , i-a făcut prima băiță acestui ghemotoc , sub geamul de aerisire , deschis !
Urmările nu au intârziat sa apară . La scurt timp , când "bunica " s-a hotarât sa plece
acasă convinsă că "nepoțelul " nedorit , n-o să o ducă prea mult , acesta intr-adevăr s-a
înbolnăvit.După ce că era micuț , slăbuț , firav , a dat peste el o pneumonie din care abia
a scăpat după un lung șir de tratamente , cheltueli , nopți albe si alte cele.......A avut zile.
Din păcate însă , urma să rămână sensibil la plămâni aproape toată viața.
In perioada alăptării , din lipsuri si nevoi , mama copilașului , nu prea avea lapte :
-"Mănâncă ceapă , fa muiere , să faci lapte !" sfătuia mama soacră, fără să-și dea seama
că acest fapt creea crampe bietului bebeluș și nu se mai oprea din plâns chircindu-se.
Sau , cine știe ? Poate știa și cu bună știință a dat asemenea sfaturi.
Domnul Pavel , și-a schimbat locul de muncă , ori-cum nu mai putea rămâne alături
de colegul si prietenul său in aceeași unitate : a făcut o școala de calificare la transportu-
rile în comun din localitate (ITB) și pentru un salariu de jenă , a practicat meseria de watt-
mann ceva vreme , până au început să scârțâie lucrurile.
După un timp , în funcție de ocupația capului familiei și a situației acelor vremuri , cei
trei au început peregrinările prin câteva orașe până să se așeze la casa lor : asta însă
s-a întâmplat după mulți ani , ani în care mai mult sau mai puțin sub influența soacrei ,
și a apucăturilor de "crai " a " bărbatului " viața nu a fost prea roză. Biata femeie , o fire
cam geloasă , fiind si ceva mai bătrână decât soțul , a încasat atâta bătaie , cât să-i
ajungă si pe lumea cealaltă.Cu toate acestea , a supraviețuit chiar zece ani după moar-
tea soțului. Asta insă este o altă poveste .
Copilul , a crescut după cum se vede , într-un mediu ostil , cu prea puține semne de
dragoste din partea părinților preocupați de viața lor . Cel puțin asta a fost senzația ce l-a
urmărit și marcat multă vreme. De ce oare oamenii nu se gândesc decât la propria per-
soană , uitând să-și manifeste simțămintele , să-și arate sentimentele , cel puțin față de
propria progenitură . Asta creează o distanțare , o răcire între părinți si copii . Și când
te gândești că sângele apă nu se face ! Abia când vine doamna cu coasa , și urmează
despărțirea definitivă și iremediabilă , ne dăm seama cât ne lipsesc cei dispăruți , cât de
mult i-am iubit și nu am știut să ne arătăm reciproc acest lucru .... Dar totul devine inutil :
prea târziu să mai poți face ceva , afară doar de cinstirea memoriei lor. Dece oare nu
știm să ne iubim copiii si respectiv , părinții ? Dece , pentru satisfacerea propriilor ca-
pricii , de față cu copiii , oamenii se ceartă , se insultă , se jignesc , se bat ?........
Le produc o traumă psihică ce ii va însoți toată viața , si poate îi vor influența compor-
tamentul social și familial !...Oamenii sunt inconștienți !....De parcă societatea nu da
destule exemple negative de tot felul.......

*




U N B O Þ , C U M O Þ .....

O familie modestă de feroviar.Un singur copil. Mic doar de vre-o 3 anișori . Ca țiganii
cu cortul . Se mutau , după cum cerea serviciul capului familiei. În halta Ferendia ,locu-
iau la un canton din capătul haltei , o locuință de mai mult timp nefolosită , Până să o
facă locuibilă , 4 oameni din echipa de intreținere au lucrat 2 zile . La capitolul curățenie
au scos din subsolul cantonului , nici mai mult nici mai puțin de 5 găleti de mizerie ,
inclusiv o gramadă de broaște râioase ce-și făcuseră adăpost acolo. Să nu uităm hați-
șurile de buruieni si tufe de tot felul din-prejurul cantonului , în care mișunau nenumărați
șerpi si alte lighioane.Într-o zi , un șarpe , și-a găsit loc de dihnă , încolăcit , tocmai in
latrină.Bărbatul , ocupat mai toată ziua , pleca dimineața și venea de regulă cu ultimul
tren.Femeia , cu treburile casei , prin micuța grădină , cu bucătăria si cu micuțul pui de
om:un boț de om , slăbuț , bolnăvicios si însingurat. În toamna acelui an , D.na cu copi-
lul ,însoțită de fiica unui cantonier din celălalt capăt al haltei , au pornit să culeagă fructe
de măcieș . Au colindat pe coclauri , câmp si dealuri până au obosit.S-au așezat să
ia o gustare , apoi , au luat-o spre casă.Pe drum insă , li s-a părut că cerul se cam întu-
necă : la orizont se adunau nori grei de ploaie . N-au apucat să ajungă acasă și s-a pus
un potop de vară târzie. Ori-cât a încercat să-și ocrotească odrasla , au ajuns acasă
uzi leoarcă . A doua zi , gospodina s-a apucat să facă gem de măcieșe . In acest timp ,
acel boț cu ochi , stătea fără chef de joacă , într-un colț de curte , cu obrajii încinși și
ochii incețoșați de febră. Când mama sa și-a dat seama ce se întâmplă , se pare că era
cam târziu : la aceea oră nu mai era nici un mijloc de a ajunge la oraș iar medic in sat ,
nu era . Chiar dacă ar fi fost , satul , oricum era departe , peste dealuri și văi la 5 Km.
Aspirina și compresele cu apă stătută , stropită cu oțet aromat , pe corp și ștergerea
repetată , toată noaptea , a palmelor și tălpilor cu spirt, l-a ținut la limita delirului
până dimineata la primul tren. Drumul până la Timișoara , cu schimb in stația Gătaia ,
a fost un coșmar nesfârșit . Micuțul , s-a ales cu o dublă pneumonie , complicată mai
apoi cu tuse convulsivă , din care părinții , nu credeau ca va mai scăpa . Bine-nțeles ,
și-au aruncat reproșuri , injurii , acuze de infidelitate a soțului , bănuit că ar fi avut o re
lație extraconjugală din cauza căreia venea acasă tot cu ultimul tren , adevărat , cu
provizii,dar fără chef de a se mai ocupa de familie , care , par-că nici nu mai exista .
Uneori,certurile se terminau cu câteva perechi de palme la adresa consoartei , fapt ce
speria de moarte pe micuțul spectator.În ce privește infidelitatea feroviarului nostru ,
adevărul era undeva pe la mijloc . Toată tărășenia a durat vre-o 6 luni , după care,
sătui și de circ și de boala micuțului , la cerere , feroviarul nostru , a fost mutat la un
alt canton , între stațiile Voiteni si Jebel. Un canton izolat ,în mijlocul câmpului , lângă
o barieră.De pe la ora 4 dimineața , treceau căruțele sătenilor spre pământurile lor , iar
către apusul soarelui , se înapoiau obosiți și arși de soare.
Intr-o zi , pe când bărbatul se cățărase cu o scară , pe un copac de peste linii, să-i
taie crengile , ce se intindeau amenințător spre firele de telefon-telegraf , iar soața sa
trăgea cu o funie , să nu cadă crengile pe fire sau pe linie , micul asistent , începu să
strige : " Mamă , uite , mamă uite !" :pe pragul in trepte al cantonului , stătea încolăcit
un șarpe . Apreciați voi cam cât de mare era ,dacă colacul era in 3-4 rotocoale !..........
Femeia , lăsă funia , îndepărtă copilul , luă ce ia ieșit in cale , o lopată , și strivi ca-
pul șarpelui , apoi îl aruncă peste linii . Acest incident , a iscat noi discuții in familie.
-"Eu nu mai stau aici , fă ce știi să plecăm din pustiul ăsta !" Încercările pe cale ierar-
hică , nu au dat roade....Doamna , și-a dus plodul la mama sa și a luat drumul capitalei.
Bine-nțeles că s-a dus plină si incărcată cu de toate . Ori-cum , s-a intors cu decizia
de mutare in orașelul Deta. Până să se mute însă , au mai avut de petrecut o ispravă
de-a micuțului . Pe când toată lumea iși vedea de treburile ei , cu pregătiri de mutare ,
piciul de o șchioapă , boțul , cu o căciuliță tricotată și un moț în creștet , a plecat la
plimbare . Pasă-mi-te , și-a băgat în cap , că nu vrea nici in ruptul capului ca barza,
să-i aducă cumva vre-un frățior sau surioară . Văzând niște berze în lanul de trifoi , a
luat un vrej si s-a tot dus , să alunge berzele . Din trifoiul ajuns la maturitate , gata de
cosit , abia de i se mai vedea moțul din vârful căciuliței. Doar așa a putut fi reperat și
adus acasă cu plânsete din partea mamei si ocări din partea tatălui la adresa ei , cu
reproșuri privind atenția și preocuparea față de copil.
În timpul cât au mai stat acolo , s-au mai întâmplat și alte ciudățenii : dela o vre-
me , pe la miezul nopții , cei doi câini legați in lanțuri , se furișau speriați în cuștile lor,
la apariria in mijlocul liniilor , a unei dihănii , se pare , un câine mare - mare , care ur-
la de ți se increțea pielea pe spinare . Toate până într-o noapte , când , luându-și ini-
ma in dinți , bărbatul deschise geamul și trase un foc de revolver , în plan vertical ,
după care dihania a dispărut ca o nălucă , fapt ce a intărit încredințarea femeii , că
a fost un duh rău , sau cum am zice azi , necuratul . După aceea noapte , fantoma
n-a mai apărut si n-a mai tulburat liniștea cantonului familiei .Periplul insă nu s-a ter-
minat aici. Micuța familie avea să mai pățească multe.......
În orășelul Deta , au nimerit tocmai în perioada mobilizării generale si rechiziționă-
rilor pentru front . România întrase în război ! Vedeai bărbați cu valize de lemn venind
la gară însoțiți de familiile plângând , îmbarcați în vagoane de marfă la fel ca și caii
pe care armata i-a rechiziționat pentru front: erau cazuri în care pe stradă , căruțele
erau oprite , caii deshămați și luați fără nici un pardon.Copilul însă avea alte preocu-
pări : cu toată interdicția , pleca , așa micuț cum era , de-a lungul liniei , dela gară ,
unde locuiau , până la capătul stației , la cantonul unde locuiau alți feroviari cu fami-
liile lor. Acolo , cu alți copii , fetițe și băieți , se jucau în apa din râul Bârzava , cu ni-
sip și cățelușii de doar câteva săptămâni ale unui vecin. Toate bune și frumoase ,
până în ziua în care vecinul cu cățelușii , a anunțat că și-a sacrificat cățeaua și cățe-
lușii,la indicația veterinarului : cățeaua turbase ! Altă belea nici nu mai trebuia..............
A urmat o perioadă pierdută par-că în ceața vremurilor , când au stat toți copiii,
cu mamele lor , in gazdă , în orașul Cluj,unde li s-a făcut vaccin antirabic , în burtă .
După câți-va zeci de ani , aveau să se revadă unii din acei copii , în cu totul alte
împrejurări și condiții : de-acum erau oameni maturi , fiecare cu alte preocupări ,
idealuri , idei și atitudini. Oare să fi fost doar o simpla coincidență ? Destinul !
Întortocheate sunt căile destinului , sau cum ar spune un drept-credincios :
"Necuprinse sunt căile Domnului "........

• * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *




După un timp , s-au mutat în reședința ținutului , în marele oraș Timișoara.
Cu trecerea anilor , vremurile s-au mai schimbat , dar nu spre bine , nici in plan
familial , nici in plan social-politic , economic etc.etc. Pe când locuiau în spatele gării ,
la pavilioanele personalului , copilul a asistat la scene ca : trecerea trupelor germane
în coloane ce nu se mai sfârșeau , zi si noapte , pe bulevardul ce trecea pe sub gea-
murile pavilioanelor , trupe mecanizate , într-o disciplină de neclintit , cu o ținută dem-
nă de invidiat , îndreptându-se spre est , ș.a.m.d. Sau , clipe de spaimă și confuzie
totală , chiar și pentru adulți , împușcături , explozii , răpăit de mitraliere , undeva pe
peronul gării la trecerea garniturii regelui Carol II , alungat de legionari , razii pentru iden-
tificarea eventualilor conspiratori comuniști , etc.etc.Sau o altă întâmplare , care pentru
protagonistul nostru , a rămas o taină mai multă vreme : într-unul din apartamentele
vecine , locuia familia unui mecanic de locomotivă de manevră , compusă din cinci per-
soane : părinții , doi băieți , mai mari cu circa șase ani , și sora lor , cu doar vre-o
doi ani mai mare . În clădirea alăturată , policlinica , la etajul I , trăia un tehnician den-
tar , văduv , cu fiica sa , mai mare , cam de vârsta băieților mecanicului , cu care
cocheta dela geam. Până intr-o zi . Micuțul nostru , se trezi chemat de cei doi vecini ,
și invitat la magazii. Acolo , ce să vezi ? Fata tehnicianului , aștepta întrunirea trupei,
mai puțin sora băieților . Când au ajuns , piciul a fost postat drept planton la ușa ma-
gaziei , să semnaleze apariția vreunui indiscret . Fata s-a culcat pe niște talaj și băieții,
pe rând , s-au culcat lângă , apoi peste ea și bâțâiau ce bâțâiau , se schimbau si iar
bâțâiau , până s-a auzit un zgomot din spatele magaziei și drăcuielile adresate de o
altă vecină , care trasese cu ochiul printre scândurile magaziei și a văzut totul........
Copiii au luat-o la goană ca puii de potârniche , care încotro : faza insă nu s-a termi-
nat doar cu atât . A urmat o adevărată anchetă , cu intrebări ciudate , bătaie cu cen-
tura pe spinarea băieților , acuze de complicitate la adresa piciului si injurii la adresa
micuței "curviștine" care din aceea dată , n-a mai avut acces in curtea pavilioanelor.
Cum credeți că au fost sesizate si recepționate toate acestea de un copil de nu
mai mult de vre-o patru anișoari ? Că doar nu avea mai mult :zilnic era dus de mânuță.
de mama sa la grădinița din cartier . Aici , ce să vezi ? Școala din cartier , fiind trans-
formată în spital pentru răniții de pe frontul de est , a determinat autoritățile să limi-
teze cursurile , și acestea să se țină cu clase asociate , într-una din sălile grădiniței.
Într-o pauză , un băiat de vre-o 14 ani , ca să se mai distreze , a intrat în micuța sală
cu puținii copilași ce mai veneau la grădinița în acele vremuri tulburi , și fredonând o
melodie săltăreță , mima pe de o parte cântatul la acordeon și pe de alta , mișcarile
languroase (sau daca va place mai mult ) , lascive , ale actului sexual . Distracția s-a
terminat pentru el , cu o strașnică urechială iar pentru mititei , cu observații prea puțin
ințelese.




C O P I L Ã R I A


Așa cum i-a fost frageda pruncie , se pare că au urmat și următorii ani cu amin-
tiri , fragmentate de trecerea anilor. Locația ? Gara Domnița Elena , canton Km.525
lângă viaduct , vis-a-vis de depozitul de produse petroliere "Creditul Minier " și peste
linii de vestita (pe atunci ! ) Fabrica de Pălării și având în spate , un depozit de cheres-
tea și lemne de foc.
Copilul mai crescuse și s-a făcut vremea de școală.Spre cinstea lui , în primele
două clase , fiind silitor , atent și cumințel , a fost tot in fruntea clasei pe locul II căci
pe locul I "trebuia" să fie copilul unui ofițer ce s-a remarcat pe frontul de est și a fost
decorat cu ordinul "Virtutea Militară".Mai apoi , treburile s-au mai schimbat........
Singurii copii din apropiere , erau plozii paznicului dela depozitul de cherestea . Pe
vremuri , acest depozit , ținea și lemne de foc . Ca dovadă , în grădina cantonului , spa-
țiu dintre liniile stației și gardul zidit spre strada ce ducea spre LUNA PARC , și despăr-
țea zona gării de restul lumii , se mai găsea un vagonet , pe care pe vremuri se dădeau
la vale , între linie și depozit , câte un metru ster de lemne de foc.Aici se întâlneau
uneori întâmplător , acești copii. Sporovaiau vrute și nevrute , se mai lăudau care
mai de care cu te miri ce , și se bălăngăneau pe bara vagonetului . Toate bune si fru-
moase , până în ziua când eroul nostru , își pierdu echilibrul spre spate și după o rota-
ție de 180 de grade , a dat cu capul de traversa frontală de jos a vagonetului. Cine poate
ști cât a zăcut acolo fără cunoștință ? Când s-a desmeticit , era pe înserate , copiii
din vecini , nici urmă de ei , dureri de cap , vestuța tricotată plină de sânge , ca să nu
mai pomenim de cheagul cât un ou de gâscă , pe ceafă. A parcurs , nu se știe cum ,
cei aproape 50 de metri până acasă , unde apariția sa , a produs groază. Mama sa ,
nu știa cum să-i cuprindă capul spart până să-și dea seama cum era spărtura , apoi,
văzând că hemoragia se oprise , l-a spălat , l-a schimbat de hainele însângerate ,
l-a bandajat așa cum s-a priceput și l-a dat în primire tatălui . Acesta abia stăpânindu-
se , îl luă în brațe și încetișor , au luat--o spre spitalul de copii , aflat nu prea departe.
Din când în când , se mai opreau , căci era palid in urma hemoragiei . La spital , i-au
făcut o injecție antitetanos , l-au cusut , l-au pansat și au propus reținerea peste noapte
în spital . Piciul , s-a agățat de mâinile tatălui implorând să-l ducă acasă . L-a dus !.....
Urmarea ? Piciul n-a mai avut voie să se joace cu copii paznicului . Le-a spus-o !
Drept răzbunare , aceștia s-au apucat să povestească vrute si nevrute pe seama co-
pilului până chiar să spună fetei paznicului dela "Creditul Minier" , mai mare cu vre-o 3
ani , că piciul s-ar fi lăudat că ar fi avut cu ea relații sexuale ( ! ? ) Incredibil , dar ade-
vărat . Să vezi circ ! Domnișoara Lucreția a povestit părinților săi toataă tărășenia , iar
aceștia ,familia Golf ,pocăiți convinși , au tăbărât asupra familiei piciului și cu toate
incercările de desvinovățire , acesta , tot s-a ales cu o chelfăneală.
Poanta cea mai interesantă din aceea perioadă , în acelaș context , a fost o în-
tâmplare ciudată . În spatele "Creditului Minier " era un depozit de fier vechi,în majo-
ritate mașini stricate , civile și chiar militare , abandonate si adunate de un sârb care
se ocupa cu așa ceva . Acesta avea o fetiță cu un an mai mare decât piciul.
În spațiul dintre depozitul de fier vechi , "Creditul Minier " și calea ferată , era o mare
baltă , pe care "naviga" dese-ori piciul cu troaca (covata) , vâslind cu o lingură de lemn
mare ,ce folosea mama sa la amestecarea marmeladei în cazanul de aramă din curte.
Toate până într-o zi , când fata sârbului ,Nina , l-a remarcat . Neavând voie să iasă din
curte,și pentru-că nici ațti copii nu hălăduiau prin zona , au întrat în vorbă , s-au facut
prieteni , au inceput să se vadă destul de des . Într-o zi , îndrăzneața fetiță , a pus pro-
blema foarte franc : "-Tu știi ce fac părinții noștri seara când se culcă ? Hai să facem
și noi !....." Fără să aștepte vre-o replică , își dădu jos chiloțeii și se trânti în iarbă .
Nu știu cum vi se pare , dar la zece ani , vă imaginați cumva că erecția apare la
comandă ? Ei , bine , nu ! Văzând că piciul nu are nici o reacție , fetița , supărată ,
și-a luat chiloțeii și înjurând pe sârbește , o luă spre casă . " Să te ia dracu și să
nu te mai văd pe aici că te spun lu tata !...." Și nu s-au mai văzut , că într-o bună
zi , au dispărut , ca și cum nici nu ar fi fost vre-odată . Așa-i în război.......
Pe locul cu pricina , s-au adunat mormane de gunoaie de tot felul , predominând
cele provenite dela spitalele militare și constând din fașe însângerate , forme gipsate
de membre , desprinse de pe fracturi , uneori chiar membre amputate , toate dega-
jând un miros fetid de putreziciune . Prin aceste resturi umane , mișunau șobolani
cât pisica , șoareci și cine mai știe ce alte bâzdâgănii , ca să nu mai vorbim de roiu-
rile de muște , bărzăuni și alte insecte scârboase.

*