Am dat acum peste cateva zile de un caiet gen jurnal din timpul in care am fost la Salonik impreuna cu cativa prieteni. A fost o excursie care o planificasem de cativa ani, dar nu avusesem nici o data ocazia sa ma duc. Intr-un sfarsit m-am hotarat ca impreuna cu cativa prieteni sa ne urcam in masina si sa mergem.
Dupa cum spuneam, am dat peste acest caiet, care la sfarsit am gasit cuvintele scrise stangaci ale Claudiei: „mi-a placut povestea ta, sper sa ajungi la adanci batraneti sa mai spui astfel de povesti!”, cu toate ca sunt cuvinte simple au rasturnat in mine toata lada de amintiri care era legata de acel moment, inca imi mai aduc aminte de acea seara cand Claudia se furisa la mine in camera imi lua carnetul de insemnari si imi scrise pe intuneric cu litere indoite aceste putine cuvinte cu care ea spera ca imi voi aduce aminte de ea.
Salonik este o regiune oare care, dupa parerea mea, dar majoritatea sunt atrasi de frumusetile care o compun. Era o excursie obisnuita, si obisnuitul isi spuse cuvintele numai dupa vreo doua zile. Dupa aceste doua zile toata lumea stia ce avea sa faca, atunci Claudia cu mintea ei stand intr-o seara la masa ne propus la toti un joc pe care il invatase ea in liceu, mai precis intr-o tabara in care toti plictisindu-se intr-un asemenea hal au hotarat sa inventeze acest joc, stad la masa si mancand, ea lasa la un moment dat furculita jos si ne spuse: „Va propun un joc, in loc de mesele obisnuite de dimineata vom servi vise, la pranz legende si la cina povesti”. Eu am inceput sa rad... „De ce razi?” ma intreba ea. „Pentru ca nu putem manca asa ceva!”, „eram sigura ca vei fi primul care vei spune asta”, imi spuse ea, „desigur ca se pot manca, dar voi ca niste oameni lenesi si plictisiti ce sunteti le luati pe toate de-a gata! Ce-ar fi sa mergeti sa adunati si voi cateva, si pe urma mai vedem”, se pare ca totul avea o oarecare logica, parca mai bine savurezi un mar crescut in livada ta. Dupa ce ai asteptat un an intreg sa se coaca, parca mai bun este decat unul cumparat de la magazin.
Dupa masa, fiecare si-a vazut de activitatea sa, Claudia se retrase pe terasa si se apuca de citit, alti doi colegi mersera sa se plimbe pe malul marii, iar eu stateam in camera de zii si fumam. Nesimtind am atipit, apoi dupa lasarea serii si venirea noptii, deschid ochii si o vad pe Claudia langa mine : „ai adormit aici? Nu vrei sa mergi la tine in camera?” Eu m-am sculat si impreuna cu ea am urcat greu scarile, pana la camera mea. Claudia merse mai departe pe coridor, la un moment dat se intoarse catre mine si spuse : „Diabia astept sa vad cu ce ne servesti maine de dimineata!”, eu insa am ras. Am intrat la mine in camera si am adormit instantaneu.
Dimineata venii intr-o fractiune de secunda, o data cu niste batai insistente in usa mea. Ochii deabia mi se deschisera cand am auzit vocea Claudiei de dupa usa: ”hai mai repede, micul dejun este in zece minute!”.
Coborand jos, am observat pe toata lumea stand in jrul mesei din camera de zii, toata lumea vorbea intre ea foarte zgomotos, eu am coborat iarasi cu greu scarile si ajungand la masa am observat goliciunea ei. „ei bine, unde e micul dejun?”, Claudia se uita la mine si aratand cu degetul inspre capul meu imi spuse „Aici!”, „o nu, tu doar nu ai vorbit serios nu?”, ea dadu din cap in semn ca da. „ei bine, cine incepe?”, astea au fost ultimele ei vorbe cand deodata toata lumea se napustii cu tot felul de feti frumosi, creaturi supra-naturale, honarii prin univers, zei si zeite, eroi si fel de fel de aventuri nastrusnice. In timpul in care toti isi spunea ce aveau pe cap, eu tot stateam si ma strofocam sa-mi aduc aminte ce visasem, din sfortarile mele insa mai ramasesera numai imaginea unui cal alb si a unei cani de ceai (nici pana in ziua de azi nu pot sa-mi explic de ce am visat lucrul aceta, si nici nu am chef sa aprofundez motivul, asta era ce-mi aduceam aminte si punct).
Pana la urma Claudia avea dreptate, daca e s-o luam ca o asociatie intre vise si itemuri culinare puteai zice ca visele lor erau intr-adevar niste mancaruri extraordinare, Claudia si ea venii cu un vis exotic, pe o mare rosie cu un cer verde, se aflau niste creaturi extraordinare care semanau cu dinozaurii, ea se visa pe un vas de croaziera care trecea printre aceste fapturi in asfintit, apropiindu-se de ele, capitanul vaporului ii explica de fapt ca acestea erau doar niste stanci care stramosii nostrii ancestrali le pictasera in acest fel pentru a speria dusmanii.
Veni si randul meu, o tacere apasatoare se lasa in jur si toata lumea isi intoarse privirea inspre mine, eu m-am simtit extraordinar de jenat. Claudia insa cu o personalitate dezinvolta ma intreba: „Ei, tu cu ce o sa ne servesti in dimineata asta?”, eu m-am uitat la ea si i-am zambit: „Cu o cana de ceai!”, pe Claudia o apuca rasul, apoi si pe toti ceilalti. „e ceai destul in bucatarie!” imi spuse ea razand. „Un cal alb vrei?” am intrebat-o eu. „sunt destui pe camp”. Imi pare rau atat am visat (m-am simtit extraordinar de prost zicand astea). „Nu-i nimic...” spuse ea „poate la capitolul legende o sa stai mai bine”.
Toti se ridicara de la masa. Si fiecare isi vazu de treaba lui...
Eu am plecat insa cu o foame de nestapanit.
Pranzul venii imediat, si in aceeasi camera toti erau stransi din nou in jurul mesei. Claudia inca o data ca o adevarata Seherezada, dirija jocul legendelor, toti pareau foarte atenti la spusele celuilalt, si erau fascinati de ceea ce mintea umana poate sa nasca, eu iarasi am iesit pe ultimul loc si la capitolul acesta. Aveai de unde sa alegi, era un adevarat bufet, legende despre pamant si despre cer, despre eroi supraumani despre destine si iubire, Claudia venii inca o data cu o istorisire magnifica : „era o data pe acest pamant un om magnific, se spune ca se uita o data la tine si iti spunea tot ceea ce tu stiai si ceea ce aveai sa aflii. Acest om hoinarii pamantul pentru mult timp si in fiecare oras in care ajungea era primit si tratat ca un rege, dupa un timp omul acesta incepu sa nu-si mai aprecieze acest dar extraordinar si incepu sa profite de pe urma sa, astfel intr-o zi el dadu peste un copil a carui mama murise in urma unei boli grele, copilul se uita la om si ii spuse : , omul se uita la el si-i ranji, , copilul se scotocii in buzunare dupa care ii spuse , atunci el ii spuse , copilul isi vazu de mahnirea lui si omul de drum, acesta ajungand apoi la o rascruce de drumuri se aseza in mijlocul ei si incepu sa strige cat il tinea gura ca cei ce vor sa-si afle trecutul prezentul si viitorul sa vina la el cu cinci monezi de aur, instantaneu in jrul lui se stranse multimea care urla disperata si arunca cu monezile de aur. Copilul mergea mahnit pe strazi cand vazu multimea care se inghesuia, bagandu-se printre ei afla de omul care le spunea norocul. Vrand neaparat sa afle ce-i rezerva viitorul, el fugi acasa si luat oglinjoara mamei sale, apoi dadu fuga in piata si se aseza la coada. Dupa lung timp, aproape in jrul asfintitului ajunse la omul extraordinar care vazandu-l il intreba din nou , copilul se uita la el si ii spuse , omul lua oglinjoara, se uita la copil si il intreba , copilul se uita la om, dar raspunsul intarzia sa vina, acesta vazand asta, lua oglinda in mana se uita in ea si incepu sa tipe ca disperatul, copilul ramase uimit de reactia lui, apoi omul lua din nou oglinda in mana, si iarasi urla si de data asta arunca oglinda si o lua la fuga. Copilul curios merse pana in locul in care omul aruncase oglinda o lua in mana se uita la ea si vazandu-si reflexia in ea fu de-a dreptul uimit, el vazu omul a tot stiutor, vazu trecutul, apoi se vazu pe el, apoi se vazu pe el si pe mama lui. Asta fusese lucrul care infricosa pe a tot stiutor, ca va venii o zi in care va trebuii sa moara.”
Toata lumea savura aceasta legenda, care drept sa spun si mie mi se pare nemaipomenita si plina de inteles.
Inevitabil venii si randul meu, „e randul tau”, spuse Claudia. Eu m-am uitat la ea si am dat din umeri semn ca nu imi aduceam nici una aminte in momentul acela, ea se uita la mine si imi spuse : „in ritmul asta o sa slabesti in ultimul hal!” apoi se ridica de la masa si o data cu ea se ridicara si cilalti.
Fiecare isi vazu din nou de treaba lui. Eu am urcat scarile pana la mine in camera, venind pe hol am vazut-o pe Claudia care era in costum de baie :”Eu ma duc sa innot, vrei sa vii si tu?”, eu am dat din cap in semn ca nu, ea insa insista: „hai te rog, nu trebuie sa innoti daca nu vrei, macar viso si stai cu mine!”, „bine, in cazul asta nu pot sa te refuz”. Ea cobora scarile repede si tipa de jos: „Te astept pe terasa, sa nu ma lasi sa astept mult!”. Am instrat la mine in camera si m-am schimbat apoi am coborat. Claudia ma astepta, ma lua de brat si porniram spre plaja. Pana la plaja era oarecum putin de mers, de la cabana. Ea insa vru sa o luam prin alta parte, sa ocolim cabana si sa mergem pe drumul pesacarilor.
Drumul asta e mai lung, dar mai frumos, pe o parte sunt case pescaresti iar pe cealalta parte este plaja. Claudia se uita in jur. Casele de acum pareau parasite, din loc in loc mai atarna la soare cate o plasa care cine stie de cand numai era folosita, acoperisurile din tabla erau ruginite si nimeni in jur. Claudia se uita cand la mine cand la case si imi ma mai intreba din cand in cand :”cati pesti crezi ca a prins plasa aia?”, eu dadeam din umeri, Claudia stia ca de fapt nu vorbeste cu mine ci cu ea insasi. Am mers ceva timp, si la capatul drumului in jos era coborasul care ducea la plaja. Am coborat usor panta si am ajuns pe nisip, Claudia isi scoase capotul de pe ea si intra in apa. „Vino si tu!” ma stiga de vreo cateva ori dar eu schitam numai cate un gest care lasa de inteles ca nu avem nici un chef sa ma alaturi jocului ei. A stat in apa timp de vreo zece minute si pe urma a iesit, se intinse pe capot si se uita in sus: „Ce cer minunat”, spuse ea, insa eu ma uitam in zare, un orizont de necuprins.
„mi-ar place macar o data sa numai stai serios”, imi spuse, dar eu nu am bagat-o in seama, dupa ceva timp, se ridica isi potrivi capotul pe ea si o apucaram amandoi inapoi pe acelasi drum, care i se paru si mai extraordinar decat atunci cand veniseram.
Dupa amiaza mi-am petrecut-o in camera mea, uitandu-ma pe geam...

- va continua -