Cuvant atat de simplu si de firesc –mama- imbraca in el greutatea unei iubiri infinite asemeni universului.
Rostit cu putere sau in sopata este mereu auzit de persoana cel poarta cu atata fermitate.
Mama o gasesti mereu acolo unde un copil plange, un ram se indoaie, o pasare invata sa zboare, sau unde un vant mai ridica o cruce, unde un cantec mai alina o rana.
Mama este frumaosa. Frumusetea ei vine din stralucirea soarelui ce rasare cu blandete invaluind in lumina gingasele flori.
Mama este puternica. Puterea ei vine din taria raului ce strabate muntii, dealurile, campiile, ce trece peste orice obstacol pentru a-si gasi implinirea in mare.
Mama este buna. Bunatatea sufletului ei vine din cartile de basme cu acele zane ce-ti indeplineau orice dorinta.
Mama este inteleapta. Intelepciunea ei vine din seva aspra a istoriei lumii.
Mama este o arta. Ea se desprinde din culorile pastelate ale pictorilor, din partiturile calde ale muzicienilor, din paginile pline de sudoare ale scriitorilor, din rimele duioase ale poetilor si din capodoperele graitoare ale sculptorilor.
Mama nu are varsta. Incepe dintr-un punct si se termina intr-o infinitate. Incepe din nimic si se sfarseste in eternitate.
Om sau zeitate, mama ramane de-a pururi temelia de la care se construieste, picatura ce-ti astampara setea, stalpul de sprijin cand te prabuseste vreun cutremur sau vreo furtuna; mama ramane de-a pururi a ta.