agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-23 | |
Îngerul cel bun al meu vindea piersici coapte, pătrunse de vară până-n sâmbure, culese din grădina Edenului.
Călcându-mă pe trena mea de zeiță, jerpelită de la atâtea drumuri proaste, ce o târam alene, se rușină profund și îmi întinse cel mai frumos fruct, ca să îi dau iertare. Mâna sa delicată cu unghiile murdare și întoarse în carne tremura, căci recunoscută-mi era duritatea în întreg Olimpul. Mirosea a alge și a mare, parfum ce mă înfioră din tălpi până în creștet. Îmi răscolise doruri ce nu știam a le avea, începând să îmi văd sufletul plutind ca un abur tot mai departe de soare, mai aproape de ploaie, mai aproape de o noapte de dragoste, printre mări de stele și atingeri de valuri de lumină. Am zămislit o lună, din dorințele mele, în seara aceea. Vecinul meu cel bun, prieten din copilărie vindea porumbei in piață. Îi vindea pentru ciulama. L-am privit urât, cu un dispreț evident, pornită să îl ucid cu privirea și i-am cumpărat eu pe toți. După ce i-am eliberat în fața sa, mi-a zâmbit spunându-mi: - Tot la mine se întorc proasto! Mi-a promis că nu îi bagă în oală, cu o condiție: să mă mărit cu el. Am fost de acord.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate