agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-04 | |
Știi…, între iubire și ură, între lumină și umbră nu e decât un pas…Un pas mic, ca de furnică. Un singur pas spre abis sau spre fericire. Nu ști când faci acest pas, dar îl faci fără să te gândești la ce te așteaptă dincolo de linia imaginară dintre două infinituri total opuse.
Întinzi mâna care tremură în fața necunoscutului. Până vei întâlni un Iisus tămăduitor, ești orb. Chiar dacă ești un orb care vede, nu ști să deosebești lumina de întuneric și te vei teme de fericire. Nu vei ști cum să privești îngerul ce va veni să te păzească. Va avea ochii limpezi și sufletul senin. Îți va primi mâna rece în mâna lui mică și caldă. Tu nu vei vedea adevărata lui frumusețe, ascunsă sub un chip nu tocmai frumos - pentru tine… Dar cine ești tu, ca să spui cine e frumos și cine nu? Trupul, acest înveliș exterior, ucide dragostea. Două trupuri nu sunt compatibile, dar două suflete da. Acest înveliș este așa urât… Sufletul este o lumină puternică, o senzație, un sentiment de exaltare sau de tristețe. Sufletul este lumină într-un ocean de întuneric. Este viață, speranță. Sufletul te face fericit sau te apasă. Din suflet apare adevărata dragoste, prima și a doua bătaie rapidă a inimii, din suflet izvorăsc lacrimile și săruturile. Trupul le înăbușe, le ucide… La fel și cuvintele. Sufletul este muzică și aripi de îngeri. Sufletul este însuși Dumnezeu, iar trupul este ură…; dorința poate ucide sentimente. Cuvintele pot răni. Sufletul nu este neapărat Adevărul, iar Adevărul nu este întotdeauna acel lucru plauzibil, palpabil, pe care să-l atingi cu mâna sau cu ochii și să strigi ESTE! Nu, adevărul este sentimentul pornit din adâncul sufletului! Omul nu se naște din trup, ci din suflet. La naștere primește un trup care cu timpul crește și un suflet mare, imens, care, cu timpul, scade în intensitate – da, căci sufletul nu se măsoară în metrii sau în kilograme, ci în intensitate. Omul este dator să păstreze sufletul nealterat, nepătat. Să păstreze, ca la Jocurile Olimpice, flacăra aprinsă. Căci trupurile ucid dragostea, iar sufletele nu!…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate