agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-08 | |
Sunt ‘pescadorul’ si am o meserie frumoasa: sunt hingher…
Gata cu gluma imi impun sa fiu serios si voi ataca subiectul cu responsabilitate. Sunt un mare iubitor de animale de companie si voi incepe cu… gandacul de bucatarie. Am avut pana mai acum cativa ani niste exemplare, o frumusete. Cum alergau ei pe peretii de la bucatarie cand aprindeam lumina. Mai gaseam pe ici pe colo cate-o cresa de prichindei simpatici si jucausi. Pana la revolutie am trait in buna pace caci devenisera imuni la tot felul de substante cu care incercam sa-i conving sa ma paraseasca. Otravurile erau ca niste vitamine caci ajunsesera grasi si frumosi si in mod sigur actionau si asupra libidoului si a fertilitatii. Ii gaseam din ce in ce mai des in pozitii indecente iar femelele, majoritatea erau cu ‘burta la gura’. Apoi, cu timpul, economia de piata a inceput sa-si arate efectul pana si asupra lor. Se jigarisera de tot de le numarai coastele si devenisera apatici. Au inceput sa plece unul cate unul catre alti vecini, oameni de afaceri care le puteau asigura un nivel de trai decent iar eu am ramas din ce in ce mai singur. Am mai cochetat, obligat de capriciile celor doua fiice pe care sotia m-a convins ca i le-am facut, cu pesti de acvariu, pisoi, porumbei, pui de gaina… Pana la urma ne-am fixat pe cel mai bun prieten al omului, calul… pardon, voiam sa spun cainele si mai exact sexul frumos al acestei specii, o catelusa pechineza. O cheama Saba si are 8 ani. Doarme cu noi… nevasta-mea. Singura problema spinoasa apare la impartitul pernei. Ea ajunge inaintea mea in pat si se intinde pe perna. Probabil, considerandu-ma un membru de mana a doua al haitei pe care e convinsa ca ea o conduce nu vrea sa cedeze teritoriul cucerit si pufaie si mormaie suparata cand, pana la urma, reusesc sa-mi pun si eu capul pe un colt. Apoi incerc sa pastrez linistea ca sa nu mai dea din coada. Daca se aud zgomote sau alti caini pe strada sare ca arsa si incepe sa latre ca sirena lui Vasile Roaita, la 5 centimetri de urechea mea. Tot reprezinta un avantaj. Nu mai am vise erotice. Acum visez ca sunt in padure si ma ataca lupii, ma lupt cu sacalii, hienele si alte canide. Si nu numai ce se intampla afara o deranjeaza, este la fel de intoleranta si cu ce se petrece inauntru. Astfel ca nu pot incropi cu sotia nici macar o incercare de ‘preludiu’ ca se si repede intre noi si maraie. Probabil ca sotia este considerata femela beta si n-are voie iar eu raman ‘homo erectus’… Mancam impreuna dar nu din castronul ei ca nu ma lasa… din mancarea mea. Cand ma asez pe canapea vine la mine si trebuie s-o mangai, s-o scarpin iar cand ma opresc plange si ma racaie cu ghearele. Saba si-a castigat statutul de membru al familiei cu drepturi depline dar cu mult mai putine obligatii… pescadorul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate