Poetii tanka au considerat dintotdeauna poemul pentastih format din doua parti: kami no ku sau versurile de sus(respectiv tristihul din partea superioara format din versurile 5-7-5 silabe) si shimo no ku sau versurile de jos (respectiv distihul final format din versurile cu 7-7 silabe). Aceasta impartire avea ca fundament cezura-kireji - care a aparut si s-a impus cu timpul dupa cel de al treilea vers in perioada clasica a evolutiei poemului. Plecand de la aceasta impartire a inceput sa se practice sistemul de scriere a poemului tanka de catre doua persoane, cel mai frecvent doi indragostiti.Prima realiza tristihul sau chiar distihul, trimitandu-l celei de a doua persoane, care era obligata sa completeze poemul cautand in imaginatie versuri potrivite care sa intregeasca unitatea sa estetica si poetica. Nu era un lucru usor si cititorul isi aminteste (vezi Cap. 2 - La orizontul literaturii...- pag. 65 din Interferente lirice - nota editorului acestui fragment) de doamna Sei Shonagon care , in jurnalul sau Makura no kotoba(Caiete de perna) , ne relateaza situatia creata de sfetnicul Kinto. Acesta ii trimisese printr-un sol un taniaku cu versurile:
Imi pare ca sunt (la pag.65 scrie "simt"- nota ed.)
O boare de primavara
Si cat chin si emotie pe biata doamna sa incropeasca, sub presiunea solului grabit, raspunsul despre care va auzi ca a fost pe masura asteptarilor:
Din cerul inghetat
Se imprastie fulgi -
In chip de petale de flori.
Se cunosc multe situatii asemanatoare, raspandite prin Manyoshu, prin diverse jurnale ale doamnelor de curte sau prin alte lucrari ale epocii clasice a poeziei tanka.
Poemul tanka, realizat prin cuplarea a doua parti scrise de doua persoane diferite poarta numele de TANRENGA (sublinierea editorului) sau poem in lant scurt. De la compunerea unui tanka de catre doua persoane s-a ajuns la realizarea adevaratelor renga,poeme in lant, sau kusari-no-renga, lanturi de renga.