agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-19 | | Zilele trecute, cel mai bun prieten al meu a trecut pe la mine. Am mâncat, în tăcere, o friptură, am băut un pahar cu vin și el a zis a fost bun și s-a ridicat. Din hol, s-a privit in oglinda de la baie, prin ușa deschisă, și a intrebat, trecându-și mâna pe sub bărbia rasă proaspăt, oare ce-or găsi la mine femeile frumoase? M-am uitat și eu atent la el ca să-i dau un răspuns, dar el a continuat hai că plec, că trebuie sa mă sune nevasta... Care nevastă? întreb eu mirat. Când te-ai insurat? Cum când? Oho...! îmi răspunse el distrat privindu-se in oglinda de la baia garsonierei mele inchiriate, cu chiuvetă patrată și crapatură lângă scurgere. Nu-mi spune că nu știai că sunt însurat. Am și gemeni. Cum gemeni...? încremenesc eu. Păi, ne întâlnim mereu, de atâta timp, suntem cei mai buni prieteni și eu nu știam că ești însurat și mai ai și gemeni? Nu-mi spune ca nu știai, zise el, ca și cum nu m-ar fi crezut. Am crezut ca ți-am spus. Era distrat prietenul meu vechi și se privea în oglinda de la baie, din hol, prin ușa deschisă. Am și iubită, să știi, dacă tot... Sau ți-am spus? Cred că ți-am spus și am uitat că ți-am spus. De când ai iubită...? Rămân eu masca. Oho...! Răspunse el evaziv. Nu-mi spune ca ai și iubită...! Și eu de ce nu am știut? mă minunez eu. Am, raspunse el. Credeam ca ți-am spus și am uitat că ți-am spus. Uit. Asta e. De la o vreme uit. Sau omit inconștient, să știi. Pur și simplu, inconștient. Adică, uit, mai pe scurt. Am o gramadă pe cap. Hai că acum chiar mă grăbesc. Serios. Dar nici nu am apucat să schimbam și noi două vorbe, îl iau eu încetișor de umăr, încercând să-l întorc din drum. Ai mâncat, ai băut și acum pleci și mă lași așa... mască?! continuu eu incercând să glumesc. Dar acum ce facem, nu schimbăm două vorbe?! Þi-am spus lucruri importante din viața mea și tu zici că nu schimbăm două vorbe? Era iritat bunul meu prieten. Plec, ma grăbesc. Serios, acum. Þi-am zis că mă grabesc. Și ea știe ca ești insurat? Insist eu. Nu știe, dar va afla, răspunde el, uitându-se la ceas. Deci iubita ta nu știe ca ești insurat... Ba da, știe, cum sa nu știe?! Te-ai mai gândit la ce te-am rugat la telefon...? mă intreabă el punând mâna pe clanță. Mă primești sau nu mă primești...? Sigur că te iau la mine. Nu ești tu cel mai bun prieten al meu? Dar mai stai un pic... Nu, că mă grăbesc, răspunse el. Te-a dat afară din casă nevasta, sau ce...? mai incerc eu să-l rețin pentru încă două vorbe pe vechiul meu prieten, cel mai bun prieten al meu. Cum să mă dea afară...?! Ce vorbă mai e și asta?! Aici chiar ai gafat, răspunse el ușor amuzat și ieși pe ușa, trântind-o in urma lui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate