am plecat in zori din port.malul marii plangea in urma cuvintelor ce s-au inecat in larg.motocicleta zbura cu mine spre nicaieri,caci eram un vant liber.totusi am decis sa ma indrept spre ea.spre doamna cu parfum de tigara in coltul gurii, ultima din rasa plansului.
uitasem sa aflu daca ma mai doreste.oricum ce mai conta.spre seara am intalnit-o. era pustiita de ganduri, o framantau amintirile.ceasurile in care se pierdea in asternutul iubitului ei s-au stins demult.
m-a servit cu o tigara mentolata.
apoi ne-am plimbat prin coridorul cu tablouri de carnaval.faceau parte din carnavalul somnului.ii era teama de iubire.voia parca sa-mi fure tineretea,o simteam mai plina de viata in preajma mea.era geloasa pe tanara mea iubire.am sarutat-o rece pe frunte si i-am spus adio!a zambit plictisita,ma privea cu acei ochi, straini deatatea ori, pierduti in lacrimi negre si mi-a spus:te voi iubii si-n cele mai
fierbinti vise , pline de patimi...
plecand de la ea, ma indreptam spre iubirea mea virgina.era de o vraja neagra ,pura.cuvintele ma mantuiau de fiecare data,fara sa realizez lucrul acesta,ma atingeau ca niste emotii sacre, demonice.am asternut in calea ei bogatia sufletului meu inconjurat de spini.farmecul din ochii ei imi innebunea simturile.avea o fata alba ca unghile unui mort,parul negru...
am sarutat-o ,setea buzelor ei se stingea la fiecare atingere de limba.in ceata inimii mele isi facu loc acum un soare roz.aveam in suflet o primavara albastra.trebuia sa o iubesc cu riscul de a-mi trada nemurirea...
gratia vorbelor ei,sapa mormantul in care voi arde pe veci,cu sufletu,rapus de agonia primei morti.

au fost primul meu drog,cu extaz nebun , cu mintea de copil...