DANTE


===========
| DANTE |
===========

CAPITOLUL I : " Amintiri "

--- 1 ---

Dupa o noapte furtunoasa, sau mai bine spus dupa o saptamana furtunoasa,
sau daca ne referim la gandurile lui Dante, am putea spune, dupa un veac
de furtuni, caci Dante era un melancolic inrait, a iesit si soarele dintre
nori, vestind parca cele ce se vor intampla.
Acum Dante inca dormiteaza. El nu stie de viseaza sau de traieste in
realitate. Gandul ii zboara tot mai des la cateva intrebari nelamurite: "De
ce ?", "Pentru ce ?", "Cum ?", "Cand ?" si altele asemanatoare. Furtuna gan-
durilor negre i-a afectat mult mentalitatea. "Poate ca eu nu am trait aceste
sentimente, poate ca este un continuu vis din care ma voi trezi, si cand o voi
face, totul mi se va parea ireal. Sau poate asa trebuie sa se intample. Sau
poate eu am gresit cand m-am gandit la aceste lucruri. Sau poate..." Asa gandea
Dante in timp ce suna telefonul. Se ridica din pat si porni spre acel zgomot
pe care telefonul il scotea cu disperare. Ridicand receptorul afla cu uimire
ca s-a miscat prea incet caci era prea tarziu, persoana de la celalat capat
inchisese. "Cred ca problema aceasta ma framanta prea mult. Voi incerca sa o
ignor, caci incep sa inebunesc", isi spuse el.
Acum s-a luminat afara si soarele bate in geamul tanarului nostru.
Dupa ce se imbraca, Dante se uita pe agenda lui personala ca in fiecare
dimineata si dand din cap ofta zicandu-si: "Da... iar am 3 ore libere, cred
ca voi iesi sa ma plimb...". 10 minute mai tarziu il putem vedea pe eroul
nostru in parcul din apropiere pe bicileta lui veche. In casa, telefonul suna
din nou, dar de aceasta data fara sa fie bagat in seama. Motru, prieten vechi
al lui Dante, se apropie de el spunandu-i:
- Cred ca ai fost prea dur cu tine aseara. Dupa ce ai plecat, am vorbit
cu Priscila care mi-a spus cateva lucruri in legatura cu Dica.
- Ce ti-a spus ?, il intrerupe Dante. Din cate am inteles eu aseara,
Dica nu vrea sa aiba nici o legatura cu mine... De aceea nu cred ca am fost
prea dur cand am decis sa o ignor...
- Dar omule, intelege, inavatate sa nu te mai iei dupa aparente,
aparentele sunt inselatoare. Ti-am spus: Am vorbit cu Priscila si am aflat
cate ceva.
- Dar ce ? spune odata caci vreau sa stiu, sau mai bine nu...
- E clar ca Dica ti-a luat mintile...
- Si inima !, il intrerupse din nou Dante.
- Oricum, Priscila mi-a spus ca totul se va rezolva de la sine, doar
ca trebuie sa ai rabdare.
Uitandu-se la ceas, Motru constata ca e trecut de ora 11. Asa ca isi
lua ramas bun de la Dante, si lasandu-l ingandurat il parasi. Dica, pe numele
ei intreg Dicelia, era o fata de varsta lui Dante, cu parul lung, negru, cu
doi ochi de culoare negru-albastru, care ii placuse mult lui Dante inca din
ziua cand cei doi s-au cunoscut intaia oara.
Dante, ramas singur din nou, decis sa nu o mai vada pe Dica in urmatoa-
rele zile, se retrase atat de mult in sinea lui incat nu mai baga pe nimeni in
seama, si nu mai lua parte cu aceeasi ardoare la actiunile din jurul sau.
Dupa alte 2 ore de plimbare prin parc si de gandire, Dante se indrepata,
pe acelasi drum, pe care fusese de atatea ori, acasa, insa ca niciodata, nu
se mai uita la fereastra Dicai, cum era el obisnuit. Fara sa vrea, totusi,
o zarise pe Dica la cativa metri de strada ce ducea spre parc si dand din cap,
ofta inca o data, spunandu-si :"Trebuie sa lupt".



--- 2 ---


Mergand el, incet, gandul ii zbura in trecut la clipele de neuitat pe
care acesta le traise. Era o toamna aurie, toamna in care Dante incerca sa se
apropie de Dica. In septembrie, cu doi ani in urma, Dante vazuse in ochii Dicai
o chemare ascunsa, pe care dorea sa o onoreze, insa gurile rele nu ii dadeau
voie. Atunci, Dica ii zambea des, se uita in ochii lui si el se uita in ochii
ei. Dante credea ca ei doi sunt facuti unul pentru altul, asta credea el.
Intr-una din serile de toamna, pe cand Dante se plimba cu bicileta lui,
se intalni cu trei fete: Priscila, Codruta si Dica. Codruta ii lua bicicleta
lui Dante pentru a se plimba, iar Priscila ii spuse: "Trebuie sa iti spun ceva
in legatura cu o fata, dar iti spun altadata caci sunt prea multe persoane de
fata acum.", lucru care l-a pus serios pe ganduri pe Dante, caci de fata mai
era doar Dica. Acea seara a marcat inceputul unui drum lung pentru tanarul
nostru Dante. Dar nu numai Priscila l-a pus in tensiune ci chiar bunul sau
prieten Motru. Si el ii spuse cam acelasi lucru, ba mai clar: ii spuse ca si
Dicai ii place de el.
Visul frumos nu a tinut mult. Gurile rele strica orice bucurie prin
barfa. Asa a fost Dante amagit de alte persoane, Codruta spre exemplu i-a
spus ca Dica ar fi spus sa o lese in pace, sa nu se mai tina dupa ea.
Deodata, trezit din amintirile lui, tanarul se trezi pe malul lacului.
Cateva broscute isi cantau cantecul lor pe un bustean putred. Pe ici pe colo
mai vedeai cate un pestisor ratacind in nestire in apa neagra a lacului.
Dante cobori de pe bicicleta si se aseza pe iarba, privind in nestire vietatile
din lac."Cata liniste..." isi spuse el, si inchizand ochii, reincepu sa-si
aminteasca de parca atunci s-ar fi intamplat.
Dupa cateva zile de la acel incident, Priscila vorbi mai clar cu Dante.
- Salut Priscila, putem vorbi acum ?
- Imediat Dante, mai asteapta 10 minute, trebuie sa vorbesc putin cu
Dica, dupa care voi vorbi si cu tine.
- !?!. La acest raspuns Dante fu putin surprins dar se resemna, iar
Priscila reveni dupa cum spuse-se.
- Mai intai vreau sa-ti spun ca stiu ca iti place de Dica... Dica e o
persoana relativ retrasa, a fost si ea mai timida, cum vad ca esti si tu, dar
eu am schimbat-o, acum nu mai e asa. Sti ce ? Te voi schimba si pe tine. Tu
si Dica va potriviti, veti vedea.
- Bine, dar Codruta mi-a spus ca Dica nu vrea sa aiba nici o legatura
cu mine... Ce stii despre asta ?
- Nu-ti fa tu probleme din cauza Codrutei, ea mai inventeaza cateodata.
Asculta la mine: Dica nu a spus niciodata asa ceva, si nu cred ca o va spune.
Dante isi aduce aminte de acele clipe, de promisiunea Priscilei, cu
melancolie, acea promisiune care intarzie sa se adevereasca. Dupa alte cateva
zile, Dante avu ocazia sa vorbeasca cu Dica, doar ei doi, singuri, insa ta-
narul Dante, naivul Dante, nu a avut curajul necesar, caci era o zi nepotri-
vita. Dar daca ar fi vorbit... Da, daca ar fi vorbit... Caci si Dica dorea
sa-i spuna ceva lui. Acel ceva ce ar fi trebuit sa afle Dante, nu s-a aflat
nici pana in prezent. Insa Dante e un tip care cedeaza usor in fata Dicai.
Aceasta i-a cerut l-a a doua intalnire, fata in fata, sa o lese in pace, iar
naivul nostru, din fire cum e, a acceptat prea usor. Cel putin asa i-a spus
Dicai.
- Dante! Dante! Dante!, se auzi peste linistea lacului. Tot nu ai
intrat in casa ? Parca zicea Motru ca ai plecat.
Dante intoarse capul, si pe loc amintirile ii disparusera din minte. Si
intr-un ras infocat incerca sa spuna :
- Luca, Luca, tot nu ti-ai schimbat sapca ? Ti-am spus ca ai sa omori
pe cineva provocandu-i rasul cu sapca ta. Oricum, ce cauti aici ? Nu trebuia
sa repeti melodia noua ?
- Am facut si eu o pauza! Ca de atata muzica... Da' bine ca te-am gasit.
M-am intalnit pe drum cu Dica.
- Cu cine ?!?
- Cu Dica. Se plimba singura prin parc. Nu ti-ar surade ideea sa o re-
vezi ? Te insotesc daca vrei.
" Ce sa fac ? mi-am spus ca o voi ignora. Trebuie sa o evit " si
gandind acestea ii raspunse lui Luca:
- Ba, mersi pentru veste, dar prefer sa nu o mai vad. Acum hai ca te las
sa contemplezi si tu natura, probabil ca ai tu problemele tale. Eu am plecat.
Urcand din nou pe bicicleta Dante se intoarse acasa. Verificandu-si
agenda, constata ca e timpul cuvenit pentru a se apuca de treaba.
Ca de obicei plin de pasiune, Dante deschise calculatorul si se pregati
de continuat proiectul, cand din greseala deschise un fisier vechi, de 2 ani,
ce continea un mic program despre Dica. Melancolia il cuprinse din nou, si de
gelozia de neinteles a lui, el stinse calculatorul si se culca. De aceasta
data Dante adormi aproape instantaneu, visand liber.
- Ai verificat si ultimul motor ?, spuse catre subaltern.
- Am verificat tot, putem decola., raspunse acesta, insa actorul rase.
- Stop! Taiati!, ma fratilor ma! de cate ori am repetat scena aceasta...
De ce mai gresiti ma ? Tu Florine, ar trebui sa fi serios ma! Pornesti intr-o
calatorie riscanta sa-ti salvezi iubita. De ce razi? Ar trebui sa fi ingri-
jorat.
- Bine domnu' regizor, de asta data va iesi.
Si intradevar de aceasta data iesi, iar Dante zambi bucuros. Ceva suna in capul
lui Dante, ceva ce nu mai el auzi. Visul parca continua de la sine, dar totusi
zgomotul telefonului ii intrerupse activitatea. Afara incepu sa ploua si Dante
stia acest lucru. El, acum isi adcuce aminte de iarna trecuta. "Ce mai iarna".
Da! Ce mai iarna! Caci iarna trecuta, Dante a incercat din nou sa se apropie
de Dica, insa din nou fara nici un rezultat.
Era o iarna devreme. Dica era vesela, fara sa stie cat de mult este
simpatizata de Dante. Toate erau bune si frumoase, pana la un anumit punct.
Motru i-a sugerat lui Dante sa-i faca un cadou Dicai cu ocazia Craciunului.
Asa Dante s-a trezit in fata Dicai cu un mic cadou, iar Dica, drept rasplata,
i-a dat lui Dante un mic pupic. Macinat de esecul trecut, Dante se hotaraste
sa mai incerce o data. "E imposibil ! Imi pare sincer rau, dar e IMPOSIBIL !".
Acestea au fost cuvintele Dicai in prima zi din noul an. Iar Dante a acceptat
din nou realitatea. De aceea el nu o mai poate privi la fel pe Dica, nu o mai
poate privi in ochi, iar Dica pur si simplu il evita. El stie ca a fost mult
timp subiect de barfa. Barfa asta de n-ar mai fi, multe ar fi fost mai simple.


CAPITOLUL II : " Strategia "

--- 1 ---
Intradevar, zilele nu mai trec la fel pentru Dante, luna nu mai stralu-
ceste la fel, si nici muzica nu-l mai binedispune. Pe zi ce trece, lui Dante
ii rasuna mai profund acele cuvinte: . Pe buna dreptate a
incercat sa-i mai dea o sansa Dicai. Convins de faptul ca Dica a exagerat,
tanarul nostru ia decizia sa-i scrie Dicai. Si luand aceasta decizie, intra-
devar, Dante se pune pe scris poezii, dupa cateva ore din noaptea in care
si asa nu mai poate dormi, termina. Plin de spearante desarte ii inmaneaza
plicul lui Motru pentru a il da Dicai. Raspunsul nu a venit nici pana in
clipa aceasta. Enervat la culme de atitudinea Dicai, Dante incearca o noua
strategie. Dar timpul trece lasand loc meditatiilor lungi si plictisitoare
cateodata, dar care isi au rostul. Dupa 2 luni, in mintea lui Dante se pro-
duce o noua iluzie. Venind primavara mult asteptata, Dica iesea seara sa se
plimbe cu Priscila si cu Codruta. Ce sa faca Dante daca alta treaba nu avea?
Isi imagina cum Cele trei fete vorbesc despre el si despre Dica, si cazand
in capcana propriilor ganduri, incepu sa o urmareasca pe Dica. Ajutat si de
Motru, dar si de dorinta de a o lua de la capat Dante pierdu cateva nopti
pentru a o urmari pe Dica si pentru a medita.

--- 2 ---

Era ziua de 31 martie, iar Dante se plictisea ingrozitor. Dupa o luna
de meditatii pe malul lacului, sosise si clipa in care aceste meditatii isi
gasisera sfarsitul, chiar daca Dante inca nu avea un raspuns prea clar. Cu
atat mai mult Dante astepta luna aprilie caci cu 2 saptamani in urma, gandu-
rile lui luara o intorsatura dramatica, hotarandu-se mai mult ca niciodata
sa nu o mai vada timp de 2 saptamani, de aceea Dante se plictisea ingrozitor.
Sosise seara. Dica e afara! Luandu-si bicicleta porni pe aceeasi ruta.
Trecand in viteza, ca si cum nu ar fi observat, Dante este salutat de acele
fete, iar el fara sa piarda prea mult timp, le saluta inapoi gandindu-se la
ceea ce ele discuta. Strategia aceasta incepu de cateva zile si consta in
faptul ca el trebuia sa astepte si ca trebuia sa incerece sa o faca putin
geloasa pe Dica. In sinea lui chiar credea ca va tine.

--- 3 ---

Motru avea si el o problema, cel putin la fel de grava ca si a lui
Dante, caci si el avea o prietena care de fapt il parasise dar fara ca sa
spuna nimic. In aceeasi seara acesta ii ceru ajutorul lui Dante, iar Dante
accepta gandindu-se ca asa va putea sa o urmareasca si pe Dica.
Era seara iar Dante se simtea foarte bine. El isi intocmise un
plan foarte bun, cel putin aparent. Urma ca sa vorbeasca cu Adina, o prie-
tena de-a Crinei, fata de care Motru era indragostit. Acesata seara era cea
mai potrivita. Se gandea ca va porni o barfa prin care o va aduce inapoi pe
Dica, insa acest fapt era si mai util, fara ca Dante sa stie. Motru vorbi cu
Crina iar Dante ramase singur cu Adina. Putin speriat de acest lucru, Dante
pleca in cautarea Dicai, pe care nu o gasise, atunci el isi lua inima in dinti
si porni din nuo la Adina.
Aceasta disparu, dar Motru il chema la el si la Crina caci cei doi
terminasera de vorbit. Acolo era si Adina, iar cei patru au stat impreuna
cateva ore, pana tarziu in noapte. Doar frigul si bezna noptii au reusit sa
ii desparta. Dupa acest fapt a urmat si comentariile dintre Dante si Motru.
Dante ramase foarte miscat din acea noapte. Sentimentele lui aveau sa
nutreasca catre Adina, lucru pe care Motru il stia dinainte sa afle insusi
Dante. In acea noapte, Dante nu a mai visat-o pe Dica. Ba mai mult, cand a
doua zi a vazut-o pe Dica, s-a speriat caci nu avuse nici un fel de reactie
cum reactiona altadata, pur si simplu a ramas rece. In schimb tanarul o visa-
se pe Adina. Dar totusi Dante continua sa creada ca inca se mai preface.
Dupa-amiaza, Motru trecu pe la Dante si discuta cu el.
- Ba, cred ca imi place de Adina. Aseara, cand ati ramas singuri, Adina
se uita asa ciudat la mine, parca ma chema. Ba chiar m-a chemat sa stau langa
ea pe banca...
- Crina nu ma mai vrea...
- Insa eu am plecat dupa Dica, caci ma speriasem...
- Crina nu ma mai vrea...
- Cred ca imi place de Adina...
- Crina nu ma mai vrea...
- Da' ce ti-a spus ? cu toate ca te-am mai intrebat si aseara, te mai
intreb si acum: ce ti-a spus ?
- Ca nu ma mai vrea, ca nu ii mai place de mine. Sunt foarte bulversat
si nu stiu ce sa fac.
- Mediteaza !
- Asta am sa fac.
- Motrule!... mie-mi place de Adina...
- Nu te cred. Uitate in ochii mei si mai spune odata.
Dupa ce Dante isi fixa privirea in ochii lui Motru, ii spuse crezand ca
face actorie:
- Imi place de Adina!
- Tu chiar vorbesti serios ?
- Da!, raspunse Dante fara sa-si dea seama ce zice.
- Ce zici, diseara trecem pe la Adina ? spuse Motru sperand ca, Crina
va vorbi din nou cu el spunandu-i ca seara precedenta nu a vorbit serios.
- Binenteles! raspunse si Dante, crezand ca asa o va aduce pe Dica in
viata lui.
Si Motru pleca bucuros, iar Dante intra in casa plin de spearnte, cu
gandul cand la Dica, cand la Adina. Afara era o prima zi de aprilie, o zi
calda, ziua in care Dante astepta foarte mult seara.

--- 4 ---

- Hai mergem ?
- Mai stai putin, este de-abia ora 18:30, raspunse Dante.
Dupa cateva minute Motru si Dante pornira spre Adina, fiecare avand
motivul lui. Era inca devreme intradevar si din lipsa de ocupatie, Dante por-
ni in cautarea Dicai. Dica se plimba cu Codruta si cu Priscila pe strazi.
Fiindca era prea devreme pentru a se duce la Adina, Dante se gandi ca nu ar
strica se o urmareasca putin pe Dica, de dragul vremurilor apuse. Dica il
urmarea si ea pe Dante si Dante stia acest lucru. Dupa alte cateva zeci de
minute, Dante se intoarse la Adina. Se gandea ca acea seara o va aduce pe Dica
in viata lui, dar fara sa stie de ce nu prea se mai gandea la Dica.
- Pe unde ai umblat ba Dante ?!?, Adina tocmai a trecut pe aici si am
senzatia ca vroia sa vorbeasca cu tine.
Adina era o fata cu doi ani mai mica decat Dante, pe care o cunoscuse
iarna trecuta, prin Motru. Ii era simpatica, dar nimic mai mult. Niciodata el
nu se gandise la ea mai mult decat ca la o fata oricare. El era orbit de carac-
terul Dicai, pe care o adora. In schimb Adinei ii placea Dante, dar din cauza
barfelor, ea crezuse ca Dante este prietenul Dicai, si de aceea ea credea ca
ar fi mai bine sa nu spuna nimanui. Privirea ei o trada insa, si Dante observa
acest lucru cu doua luni in urma, cand intr-o seara se apropiase de Adina.
Adina aflase de la Motru ca Dica nu este prietena lui Dante si ca Dante nu are
nici o prietena, de aceea acum Adina il privea astfel pe Dante.
- Am fost sa ma plimb, raspunse Dante intr-un tarziu. Dar unde a plecat
Adina si cu cine ?
- Era cu Crina, si cu inca o fata si au plecat cu cateva minute inainte.
Intradevar, Adina plecase cu cateva minute inainte de sosirea lui Dante.
Pe aceleasi strazi pe unde se plimba Adina, isi facu aparitia si Dica cu Codru-
ta si cu Priscila. Dante o vazu si de aceea el tinea neaparat sa se plimbe cu
Adina, caci se gandea ca o va face geloasa pe Dica.
Dupa ce se straduise toata seara sa vorbeasca cu Adina, fapt nereusit,
Dante pleca cu Motru gandindu-se ca si maine mai este o seara. Intrat in casa,
Dante mai scrise cateva versuri, de aceasta data pentru Adina, caci nu mai
stia ce face. In sfarsit, se culca meditand putin asupra ultimelor zile.


CAPITOLUL III : "Vis si realitate"

--- 1 ---

Framantat de cele doua situatii, prima faptul ca Dante credea ca ii
place Dica si faptul ca el credea ca ii face pe altii sa creada ca ii place
Adina, Dante adormi cu greu, dar cand reusi, dormi un somn adanc.
Dimineata, pleca la scoala si pe drum realiza un lucru teribil: nu ii
placea Dica, dar de fapt Dante fiind un melancolic aprins, tinea cu toata pu-
terea lui sa ii placa Dica, si in acest tel, nu stia ca de fapt se indragostise
de Adina. Lanturile Dicai il tinura foarte strans, iar acum el se simtea liber
ca pasarea cerului eliberata din capcana. I se parea foarte clar ca pana atunci
gresise foarte mult incercand sa o cucereasca pe Dica.
Ba mai mult, intr-o zi, Dante afla de la Motru ca Dica are un prieten,
si nu o mai privea la fel pe Dica. Se gandea ca va trebui sa o cucereasca pe
Adina, lucru care i se parea relaitv usor, avand in vedere si apropourile ei,
pe care Dante le observa cu usurinta.
Tot ceea ce visase in trecut, se indeparta acum de el. Rupse orice
legatura cu Dica, pe care nu o mai baga in seama de loc, si cu care nu mai
vorbise de luni intregi, chiar daca se intalnea cu ea zilnic, pur si simplu
nu o mai baga in seama, si la fel se intampla si cu Dica.
Pe Motru nu il mai inebunea cu Dica, dar acum ii vorbea tot timpul de
Adina, caci se vedea ca o placea foarte mult. Motru era de acord cu Dante, si
ii spuse ca ei doi se potrivesc. Deci lucrul acesta nu mai putea fi tinut as-
cuns. Strategia lui nu mai conta deoarece nu ii mai pasa de Dica. Se gandea ca
a uitat-o. Cand o zarea, imaginatia lui nu mia zbura departe, alaturi de ima-
ginea Dicai, ci pur si simplu isi indrepta privirea catre altcineva. Doar
obisnuinta il mai facea sa tresara putin la apropierea Dicai, nimic mai mult.

--- 2 ---

Totul parea perfect in acele zile... Dica disparuse din mintea lui Dante, iar
un sentiment ciudat patrunse in inima lui. Ciudat sentiment, dar Dante simtea
totusi ca ceva se intamplase... si, intradevar, se intamplase ceva cu el, se
indragostise. Mai mult, obsesia lui disparuse. Era perfect. Intr-o mana avea
problema, in cealalta avea solutia, iar acum mainile lui erau eliberate din
lantul obsesiei si putea usor sa rezolve problema cu ajutorul solutiei de care
dispune: Adina.
Acum era deja mai. Copacii toti erau plini de frunze, iar pasarile ciripeau
zambind. Totul era frumos in jur, iar inima lui Dante era plina de implinire.
Zilele lungi si plictisitoare erau compensate de serile relativ scurte dar pline
de caldura iubirii ce domina in jurul celor doi: Dante si Adina. O singura
problema ii retinea atentia lui Dante: scoala. Adina avea de dat examene, iar
Dante stia acest lucru, si avea destula intelegere pentru a o lasa pe Adina sa
invete in liniste.
Astfel, intalnirile celor doi se rarisera foarte mult. Ei ajungeau sa se
intalneasca doar in weekend-uri, iar acest lucru nu era de ajuns. Odata cu
sosirea verii, apareau si adevaratele probleme pentru cei doi. Acum nu mai
depindea doar de scoala, ci mai mult de ocupatiile lui Dante. Dante era un tip
care isi luase viata in serios, si se puse pe lucru, care ii rapea din timp,
mult de tot.



--- 3 ---

Adina devenea tot mai distanta pe zi ce trecea, iar Dante nu isi dadea seama de
acest lucru. El stia ca in weekend se intalneste cu Adina, lucru pe care il si
facea, iar acest lucru i se parea minunat. Dante nici nu banuia ce se petrecea
cu Adina, care dezamagita de lipsa lui Dante, cadea usor prada la orice ispita
care venea din jurul ei. Toate acestea se intamplau in a doua jumatate a lui
iunie.
Motru, il atentionase pe Dante cu cateva zile inainte, de comportarea Adinei,
dar Dante nici nu vroia sa auda de asa ceva. Dante vedea in Adina fiinta
perfecta, fiinta inocenta care nu ar face nimic care sa-l dezamageasca.
Dupa o saptamana cam agitata, in care Adina isi facuse de cap, sosise si
inceputul weekend-ului, adica vinerea dupamiaza. Ajuns acasa, Dante se gandea la
zilele ce il asteptau alaturi de Adina.
Privind pe geam si gandindu-se la acestea, timpul zbura alaturi de gandurile
lui Dante, iar din cand in cand, se mai oprea si la cele spuse de Motru, dar
dupa alte cateva clipe zambea si isi spunea: .
Dupa alte cateva ore, aparu si Motru. Era aproape seara, era trecut de ora 18,
cand la usa lui Dante aparu prietenul lui cel mai bun, Motru.
- Multa vreme a trecut de cand nu te-am vazut, exclama intr-un tarziu Dante
dupa ce il fixase bine cu privirea, multa vreme Motrule...
- Deci, e adevarat, ai ajuns acasa din nou...
- Da! in sfarsit, si in cateva ore ma voi intalni din nou cu ea, cu fiinta mea
iubita, cu fiinta perfecta...
Nici nu apucase sa termine bine fraza Dante, caci Motru se si posomorase, si cu
un glas plin de mahnire ii raspunse lui Dante:
- Daca ai sti... daca ai sti cate s-au intamplat in lipsa ta, cat de mult s-a
schimbat fata la care ti atat de mult...
- Termina cu prostiile astea, se repezi Dante iritat, nu s-a schimbat nimic,
totul e la fel, am vorbit cu ea chiar ieri la telefon...
De teama sa nu se supere pe el, Motru incerca inca putin sa-l convinga pe
Dante, dar de data aceasta mai sarac in amanunte:
- Bietul de tine, Dante! trebuie sa te trezesti, macar promite-mi ca vei fi
prudent.
- Fi pe pace, prietene... Stiu eu ce fac! Acum hai ca se face tarziu si
crede-ma, nu vreau sa intarzii.
Spunand acestea isi lua haina si plecara sa se plimbe. Intr-un tarziu, Dante
ajunse la Adina, cu care isi petrecu toata seara. Alaturi de ea, se simtea
foarte bine, lucru care negau afirmatiile lui Motru despre Adina. Nici Adina nu
dadea semne de agitatie in preajma lui Dante. Totul era perfect, era ca la
inceput. Dupa cateva ore, cei doi se despartisera caci se facuse tarziu. Pe drum
Dante ii spuse lui Motru:
- Ai vazut prietene ? nu am de ce sa ma tem. E la fel ca in prima zi.
Parca convins, cel putin mai linistit, Motru replica:
- Poate ca ai dreptate, dar oricum fi cu ochii in patru: .
A doua zi, sambata, Dante nu se grabi sa sara din pat, ci, statea uitandu-se pe
pereti si gandindu-se intr-una la Adina. Ce mult se schimbase viata lui de cand
era cu ea. Parca muncea mai cu spor, parca altfel trecea timpul pentru el.
Timpul nu mai devenea dusman, ci ii devenise aproape prieten. Cate lucruri noi
experimentase... toate acestea datorita Adinei. Ce bine se simtea acum: Asa
se gandea Dante...

--- 4 ---

In vremea aceasta, Motru, foarte confuz, incepu sa adune date despre Alin,
baiatul despre care era convins ca a tulburat-o pe Adina, si a facut-o sa-l
tradeze pe Dante. Alin, era un baiat de aceeasi varsta cu Dante, pe care il
cunoscuse la inceputul primaverii. Spre deosebire de Dante, Alin statea foarte
mult pe acasa, si mai nou isi petrecea serile in prezenta Adinei, cu care se
plimba, lucru care l-a facut pe Motru sa banuiasca relatia lor. Asadar Motru se
puse pe treaba si incepu sa adune informatii.
Este iarasi seara! Momentul favorit al lui Dante. Ca de obicei, alaturi de
Motru, porneste spre Adina. Dar la Adina mai era cineva: Alin. Motru se uita cam
urat, dar Dante nu da nici o importanta acestui lucru.
Dante afla de la Alin, ca mai multi prieteni vor sa iasa Duminica seara in
oras, iar Alin il intreba pe Dante: .
La intrebarea aceasta, Dante a fost putin socat, dar s-a gandit ca poate nu a
inteles el bine intrebarea, si manat de incercarea de a-l convinge pe Motru ca
totul e sub control, Dante renunta la ideea ca ar fi insemnat ceva acea
intrebare a lui Alin.