Capitolul V


Vă salut, domnilor !

Turul de forță de a repune în funcțiune un radar cules de la gunoi nu a rămas fără ecou. După câteva zile, însuși comandantul diviziei, generalul-maior Munteanu, a anunțat o inspecție la unitatea unde lucrează tovarășul sergent major Tuteașcă.
Înștiințat cu o zi înainte, colonelul Marica a decis ca vizita generalului să iasă bine. În acest scop, Rommel și ajutoarele sale au furnizat popotei mai multe lădițe cu producție de la grădină plus carnea unui porc. Tuteașcă nu a mai avut timp să țină evidența ieșirilor de la G.A. Misiunea lui era de data aceasta să dea un aspect cât mai civilizat atelierului.
- Bă, majorule vezi să faci ordine desăvârșită în chichineața aia a ta, a ordonat colonelul. Să fie curat, sculele să fie aranjate militărește ...
- Am înțeles, tovarășu; curat nu mi-e greu să fac, dar știți, scule nu prea am ...
- Cum să n-ai scule, bă? aparatu’ ăla cum l-ai făcut?
- Raportez, mi-am adus de-acasă scule și tot, dar acum nu le mai am aici le-am dus înapoi.
- Ce faacee? Până la prânz să ai scule în atelier. Aduni tot ce găsești prin cazarmă și le pui la vedere! Voi verifica personal! Executarea!
Neavănd de ales, Tuteașcă a pornit în cercetare pe la colegi. Locotenentul Sarci, de la parcul auto, a sistat reparația unui IMS și a disponibilizat o trusă de chei. Gigi Dobrilă, electricianul, deși avea multe de făcut pînă la sosirea generalului, a putut și el să contribuie la chetă, dar nu fără o ușoară aluzie:
- Când mai facem o ieșire pe la Coroana?
Nu au scăpat din vederile tehnicianului nici instalatorul, Piști baci, nici tâmplarul și nici alții care ar fi putut avea unelte și scule.
Pe la 12, colonelul Marica primi raportul:
- Tovarășu colonel, atelierul este gata pentru vizita dumneavostră.
- Aha. Ai văzut că se poate?
În atelierul mecanic era curățenie perfectă. În dreapta, pe un raft, câteva cărți de specialitate, Popov, Ivanov, Macoveanu, Edison ...
- Bă, bă, pe asta o scoți de-aici! Ce nume-i ăsta?
... În stânga, o panoplie garnisită cu o mulțime de scule. Iar în centru, bancul de lucru.
- E bine, bă tinere; vezi, mâine să nu existe fir de praf pe fiarele astea!
Generalul apăru a doua zi exact în timpul raportului de dimineață, când Stroe își spunea poezia:
- ... este gata pentru începerea programului. Raportează șef de stat ... tovarășul general Munteanu!
Comandantul diviziei era unul dintre cei mai respectați ofițeri din zona Brașovului. Făcuse războiul în fruntea unui divizion de artilerie și se acoperise de glorie pe ambele fronturi, fiind și rănit de o schijă în Munții Tatra. După terminarea luptelor avansase până la gradul de general-maior și primise comanda diviziei. În fața batalionului lui Marica apărea în uniformă de gală și cu numeroase barete de decorații pe piept, așa cum obișnuia la fiecare inspecție la unitățile din subordine.
Primele momente ale vizitei s-au desfășurat fără incidente. Șeful cel mare nu era pus pe rele, de aceea nu observă că Marica nu adusese nici garda, nici trompetul să prezinte onorul la general, nu remarcă fâstâceala lui Stroe și nici nu comentă faptul că nu-l oprise nimeni la intrarea în cazarmă.
- Domnule colonel, scopul venirii mele aici este de a discuta posibilitatea angrenării dumneavoastră într-o acțiune de recondiționare a aparatelor electrice din dotare. Am auzit că aveți aici un tehnician foarte capabil ...
- Tovarășu general, raportez, e vorba de sergentul major Tuteașcă ... ăăă ... Tuteașcă.
- Unde e? vreau să vorbesc cu el.
Subofițerul, care se afla la locul lui în formație, ieși la raport, regulamentar, în pas de defilare.
- Sergent major Tuteașcă, la ordinul dumneavoastră, tovarășu general.
- Domnule sergent major, am înțeles că dumneata ai reușit să repui în funcțiune un aparat foarte complicat. Felicitări.
- Servesc patria!
- Știu. Spune-mi, te rog, ce calificare ai?
- Tovarășu general, raportez, am făcut școala de maiștri militari, promoția ’44.
- Specialitatea și gradul?
- Electromecanică, maistru clasa a treia.
- Nu înțeleg, de ce ești acum numai sergent major?
- Raportez, la sfârșitul războiului un tovarăș general sovietic a propus să mi se retragă gradul de maistru clasa a doua.
- De ce? Ai fost în est?
- Raportez, am fost până la Cotul Donului, iar apoi am ajuns până în
Cehoslovacia. Am primit și decorații, românești, germane și sovietice. Dar pe cele nemțești le-am dat înapoi.
- Domnule sergent major, o să te propun la avansare la gradul următor. Domnule colonel, sper că nu aveți nimic împotrivă.
- N-are vechimea necesară, tovarășu general.
- De avansare la excepțional ați auzit? Domnule sergent major, te mai rog să te gândești dacă te crezi capabil să preiei comanda unei subunități specializate în întreținerea tehnicii militare.
- Tovarășu general, e doar subofițer, nu poate ocupa un post de comandă, interveni Marica.
- Vei avea la dispoziție un atelier corespunzător, până mâine vreau să am răspunsul dumitale.
- Tovarășu general, vă raportez că aveam și aici un atelier foarte bun, spuse din nou colonelul.
- Da, aș vrea să-l vizitez, chiar eram curios să văd cu ce a putut domnul sergent major să repare un radiolocator.
Grupul de ofițeri se îndreptă spre prăvălia lui Tuteașcă.
- “Oare e destul de curat? Să nu mă fac de râs” se gândea tânărul.
Dar nu la praf se uita generalul.
- Asta numiți dumneavoastră atelier? Domnule colonel, sunt dezamăgit de faptul că un tehnician capabil este nevoit să lucreze într-o astefel de ...
- Tovarășu general , raportez, e mic, dar are tot ce-i trebuie.
- Văd și eu ... ciocan ... cu asta ai reglat radarul? ... surubelniță, chei tubulare, cheie de țeavă, clește de cuie, foarfece de tuns mustața ... sunt ale dumitale, domnule sergent major?
- Ale lui și numai ale lui, sări Marica. Am avut grijă să-i punem la dispoziție ... cum adică foarfece de mustăți?
- Raportez, spuse Tuteașcă, am împrumutat cum mi-ați ordonat, de la toți colegii. Asta mi-a dat-o tovarășu Alecu, n-am știut la ce e bună.
- Ce să spun, ești bine înzestrat, domnule sergent major. De mâine ești detașat la sediul diviziei. Spre că vei fi la înălțimea așteptărilor.
Dar colonelul nu renunța așa ușor la un om de-al său:
- Tovarășu general, permiteți să raportez, Tuteașcă nu poate pleca, mai are o misiune de îndeplinit aici.
- Chiar așa? Ce faci atât de important încât nu te pot dezlipi?
- Raportez, în momentul de față recoltez cartofi, răspunse subofițerul.
- N-am înțeles. Domnule colonel, vreți să spuneți că deși armata duce lipsă de tehnicieni calificați, dumneavoastră vă permiteți să-l puneți pe domnul sergent major să piardă timpul într-o grădină de zarzavat?
- Să vedeți ...
- Domnule colonel, de ce nu m-a întâmpinat garda de onoare? Ca să nu mai spun că am intrat pe poarta unității ca la moară. Așa știți dumneavoastră să comandați la o unitate militară?
- Tovarășu general, eu, adică ... raportez ... o să iau toate măsurile necesare ...
- Nu, domnule colonel, le voi lua eu. Cred că aveți nevoie de un curs
de reciclare și voi veghea personal să-l urmați cât mai curând, nu sunt de loc mulțumit de ce am văzut aici. Voi consemna totul în registrul de stare a unității. Vă salut domnilor!
Vizita generalului durase mai puțin de 3o de minute. Dar ce dezastru!
Colonelul avea dreptate să nu fie fericit, iar batalionul a simțit curând, în adunare, sentimentele comandantului.
- Tovarăși militari, tovarășu general a avut o părere foarte proastă despre voi. Mi s-a ordonat să aplic niște pedepse exemplare. Cine este astăzi comandantul gărzii?
- Raportez, spuse Stroe, locotenentul Cocoș.
- Unde ești, bă, Cocoșule? Ai trei zile de arest că n-ai prezentat onorul la general, pe ăla de la poartă îl degradez pentru incompetență.
- Raportez, tovarășu, interveni din nou Stroe, e soldat, nu-l putem degrada.
- E soldat? N-are nimic, când o să-l avansăm fruntaș să-mi aduci aminte să-i luăm gradul. Tuteașcă?
- Ordonați!
- Cinci zile la arest! Numai din cauza ta s-a supărat tovarășu general.
- Tovarășu colonel, vă rog să-mi permiteți să raportez: Tovarășu general mi-a ordonat să mă prezint mâine la divizie.
- Bă, bă, tu să nu mai comentezi ordinele! Mâine te duci la tovarășu general, dar numai după ce-ți termini alea cinci zile. Executarea!