- Visam că trăgeam rachete d’alea deștepte în hezbollahi, începu Săndel povestea. Una după alta rachetele plecau spre țintă și explodau cu zgomot. Adică acolo unde erau ăia ascunși, în buncăre, pitiți sub pămînt, au arătat și la jurnal.
- Și războiul ăsta… nu face bine la nimenea, interveni Bicuță. Să nu poți tu să stai liniștit acasă sau la cîrciumă să-ți bei coniacul… și să cetești ziarul.
- Hai domnule, continuă cu visul ăla, zise Poetul. Știi că e o întreagă teorie a viselor, eu sunt curios să aud cum s-a sfîrșit. Poetul era atent, abia dacă sorbise două guri din cafea, iar țigara se stingea singură în scrumieră.
- Păi ce să spun? continuă Săndel. Trăgeam așa, în neștire, salvă după salvă, ca la tunuri, că eu am fost servant șase în armată, la tunuri, divizionul de artilerie de la Lugoj. Da’ mai multe nu pot să spun, că e secret militar. La un moment dat cred că m-am trezit, mă deranja ceva, dar nu știam ce. Lătrau afară niște cîini, se băteau, se mușcau, unul schelălăia. După un timp cineva a aruncat de la fereastră după ei cu o sticlă și a strigat „marș, fir-ați ai dreacu de jigodii”. Un timp s-au mai liniștit, suficient să adorm la loc. Dormeam cu geamul deschis, era foarte cald, doar așa mai venea cîte o adiere. Dar se auzeau și cîinii mai tare, ba chiar și televizorul unui vecin, în pauzele dintre lătrături.
- Și pe urmă ce ai mai visat? Poetul era curios, niciodată nu se arătase interesat de poveștile celorlalți, adică nu în felul acesta. Că de regulă nu mai visezi același lucru.
- Păi cam așa ceva. Adică pe jumătate e adevărat ce spui. Tot trăgeam cu rachete, da’ de data asta îi lăsasem pe arabi, trăgeam în cîinii ăia dintre blocuri. Þinteam spre ghena de gunoi și cîteva proiectile chiar au căzut în preajmă.
- De unde știi asta? Cum poți să vezi în somn așa ceva? întrebă Bicuță. Sau e vrăjeală, că matale ai multe povești în cap, te știu io.
- Chiar nu știu. Dar la un moment dat au început să scheaune mai tare, probabil din cauza asta.
- Se vede că ești obosit, ai ochii roșii, constată Mișu electricianul. Sau te-a tras corentu’?
- Nu m-a tras, eu dorm cu geamul deschis de o lună încoace, de cînd cu zăpușeala asta. Și nu adia nici o pală de vînt. Spre dimineață însă am apucat să închid nițel ochii, dar m-a luat o pîntecăraie, de am stat o oră pe oală, că am terminat de citit toate ziarele și pe-alea vechi de o lună. Păcat că n-am avut revista de integrame că le rezolvam pe toate. Așa mi-am și amintit că mîncasem porumb fiert la niște prieteni și seara, acasă, o farfurie de fasole. Ba parcă am băut și o bere sau două.
- Lasă că te rezolvi cu o votcă mare, strînge la burtă mai bine ca nasturii, zău. Să mai aduc o sută de săniuță? și cu o cafea tare...ăla ești.
Bicuță porni spre bar, să-i rezolve problema lui Săndel în felul tradițional. Spălă bine un pahar, avînd grijă să rămînă și puțină apă pe fundul paharului, scurse o sticlă de votcă ieftină de Bragadiru, umplu o ceașcă de cafea peste zațul vechi, mestecă în ea de cîteva ori cu lingurița „lasă că face bine la burtă așa, cu zaț” și-i aduse la masă lui Săndel rețeta minune. Săndel sorbi din votcă, apoi din cafea, se strîmbă nițel, dar nu zise nimic.
- Și pînă la urmă? Cum s-a terminat visul? Poetul era curios. Dar nu numai el, și Mișu era numai urechi.
- Ei…s-a trezit nevastă-mea mai devreme, am deschis și eu un ochi și-am întrebat-o „ce faci dragă, n-ai somn nici tu? unde pleci, că doar suntem în concediu”?
- Și unde pleca? La piață, desigur, că am văzut-o eu de dimineață.
- Păi tot ea m-a lămurit: „Săndele toată noaptea ai tras pîrțuri, iar o să-mi zică vecina de alături, o să-mi crape obrazul de rușine, nu e prima oară”.
- Ahaaa, izbucni Mișu. Deci alea erau bombele? Al naibii război, nu e bun nici în vreme de pace.
- Și cu vecina cum o scalzi acum? Nu te gîndești că o să povestească și altora? Și cînd te vezi cu ea față în față nu ți-e jenă?
- Cu vecina e rezolvată treaba. N-o să sufle o vorbă. Că am avut grijă s-o întreb și eu de ce scîrțîia patul noaptea acum o săptămînă cînd era bărbat’su în delegație. Hai noroc! Pace-n țară și război sub plapumă, cum spunea și bîtu'.