agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-08 | |
Ne sprijinim chiar și în somn de ființa mamă sau tată.
Mama mea a fost croitoreasă. Am purtat întotdeauna paltoanele ei întoarse pe dos. Mi le prefăcea cu greu, migălos. Aproape că păreau noi. Mie mi se părea, nu știu de ce, că e mai frumos materialul pe dos, culorile decolorate mă atrăgeau. "Fata cu cercel de perlă" era în mine. Simțeam culorile. Mai târziu , prin muzee numai asta căutam, straturile de culori…Niciodată un palton nou. La fel și pantofii ei. Pâna mi-a crescut numarul de la pantofi și, atunci parinții au fost nevoiți să-mi cumpere pantofi noi. Asta s-a întâmplat pe la 17 ani. Pe la 18 m-am maritat. Soțul meu mi-a cumparat pantofi noi. Aveau cataramă și culoarea preferată, bordo. I-am purtat la cununia civilă…Nu pantofi albi. ca orice mireasă. Tatal meu, de 1 Mai "sărbătoresc"îmi cumpăra și un balon pentru defilare. Visam mereu că, dacă îmi va lua mai multe baloane... mă vor ridica de la pamânt și, n-o să-l mai văd pe tata. Mi s-a redeschi "rana" ...sufletul plânge. Tata Șhaul (Z"L ) nu a supraviețuit. Om muncitor cu griji atît de mari. A lucrat lla Þesatura-Iași, mereu sub razboaie de țesut, să repare nu știu ce pe linie electrică, mereu în zgomot, dar un mare inventator tehnic. A primit multe decorații ca inventator, stele... Acasă uita că nu e la serviciu, striga, ce sa-i faci, asurzise putin, 12 ore nu era suficient să lucreze...Numai că nu dormea la serviciu. A murit din cauza unei operații greșite. Chiar în primul an de pensie. Tocmai la începutul anului de grație 1989. N-a prins revoluția. Tânăr, foarte tânăr la doar 64 de ani a murit (z”l) fără să-și vadă nepoții crescând.. Acum, fratele meu trăitor în Franța, arată exact ca și el. Mai ales din spate…Unori îl iau de mână, când merg la mare mea din Haifa... și e în vizită la noi. Parcă l-aș tine de mână pe tata! bianca marcovici
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate