În parcul Perdona de pe satelitul Titan, s-au întâlnit pentru a-și rezolva nemulțumirile ivite de zece ani între ele, doamnele și domnii numiți-n ordine pe lista Tribunalului din acest ținut. Ei sunt:Doamna Nesimțire Nina, doamna Rușine Roxana, doamna Pudoare Pia, doamnul Fărădelege Fane și Bunul Simț Bobi.Prima care începu discursul este Doamna Nesimțire Nina, care-i avertiză pe colegii ei:
-Unde mă duc le rezolv pe toate. Nu mă simt inferioară măi frate,totul merge ca pe roate. Din acest drum nimic nu mă abate.Mă dă afară pe ușă, vin înapoi iar pe geam. Nu stau niciodată pe tușă, nesimțirea-n sânge o am. Voi puteți să clevetiți, nimeni nu are nici o valoare.Cu munca de vă spetiți, nu prindeți decât culoare. Toate porțile-s deschise când intră Doamna Nesimțire. Beculețele toate-s aprinse, nici nu trebuie să vă mire.Pe Titan nu am rival, am putere de intuiție. Nu mă sperie nici un val, nu sufăr de subnutriție.
Doamna Rușine Roxana aflată-n apropierea Nesimțirei Nina o atăcă dur;
-Dacă ai așa tupeu, nu ești decât o aventurieră. În esență doar o mâță, nu un leu, crezi că schimbi această eră.Vorbe duci de acolo, aici. Le schimbi sensul pe parcurs.Poți măcar să ai un bici,fanteziei să-i dai curs. Eu m-am săturat de voi,să nu mai vă aud, să nu vă mai văd. La cultură sunteți prea goi, timpuri bune nu vă prevăd. Am rămas precum o vită pe satelitul ăsta aiurit. Cine crezi că se agită? Cine este un smintit?
Pudoare Pia ,foarte sfioasă se duse lăngă colega ei și spuse :
-Nu mai lua dragă-n seamă pe Nesimțire, măria sa.De Fărădelege nu-ți fie teamă, nouă aici ne este casa. Sunt Pudoare ,nu mă bag, nicăieri pe unde mă duc. Realitatea o văd prea vag, bătrânețea nu o mai apuc.
Sigur pe sine Fărădelege Fane le spuse celor prezenți;
-Ce mai doamne prefăcute?
Nu le place pe aici? La minciuni sunt neîntrecute, mă zbârlesc ca un arici. Aveți rușine, pudoare.? Astea sunt doar etichete. Nu aveți nici o valoare, vreți să pozați-n vedete. Mai bine doar nesimțite, cum este colega noastră. Săriți de fund opărite, ne faceți ziua mai proastă. Eu am tactică de rege, politică machiavelică. Toate sunteți niște blege, viața asta-i mult prea mică. Orice scop avut-n viață l-am atins cu eleganță. Am negociat exact ca-n piață, Fărădelege sunt, dar am prestanță.
Apăru Bunul Simț Bobi, care-n final îi avertiză;
-Eu am bunul simț al meu, spun că ăsta mai există. Am credință-n Dumnezeu, noi toți alergăm pe aceiași pistă. Nesimțirea cu Rușinea, Pudoarea cu Fărădelege. Chiar de vă apucă lenea, cine, oare vă înțelege?
Am promis că nu mă bag-n belea,și-n preajma ei. De viață-mi este drag,chiar de sunteți niște farisei.