Motto: "Am uitat de ce luptam...
Mai rau e c-am uitat cu cine"

-Ce-ai ramas asa in urma?
-Nimer, cred c-am gasit o pestera netrecuta pe harta, spuse intr-un tarziu Dana. Vin si eu, acum.
-De ce sa ne grabim, cobor si hai s-o exploram. E devreme inca.
-Nu, nu vreau. Este ceva ciudat, de cate ori ma uit la Ea, un sentiment greu ma cuprinde. Parca lumea-ar apasa pe umerii mei.
-Vorbesti prostii; esti doar obosita. Punem cortul, ne odihnim si mergem, ce zici?
-Fie.

Ceva se intamplase acolo, Dana era tot mai nelinistita, se vedea in fiecare miscare. Atat de indemanatica si rapida la tot ce inseamna munte, echipament, acum era pierduta. Mainile ii tremurau, gandul era departe. Nu, ceva s-a intamplat. O cunosc prea bine. Am decis sa mergem a doua zi.

Noaptea, a fost de cosmar; nu cred ca am dormit mai mult de un minut. Eu nu am cosmaruri, dar a fost o noapte plina de vise dintre cele mai groaznice. Dana nu a inchis un ochi. Am incercat sa ne facem putin somn cu o sticla de vodka, dar atmosfera devenea tot mai incarcata. Acum inteleg la ce s-a referit, parca Pamantul intreg ar fi fost pe umerii nostri. Ciudat sentiment, alaturi de o frica ce-mi ingheta orice miscare. Nu stiu ce facea Dana. Uitasem de tot, ma gandeam numai cum sa supravietuiesc acestei nopti, desi eram constient ca nu e nici o amenintare aici.

Dimineata... parca peisajul nu exista, amandoi tacuti ne strangeam bagajul, hotarati sa exploram pestera. Nici macar o privire n-am schimbat in acea dimineata. Si-acum, cand imi aduc aminte ma apuca o raceala greu de imaginat.

Ajunsi in pestera, deja nu mai puteam vorbi. Greu am observat ca dupa trei metri, pestera arata ca o sfera, avand culoarea plumbului. Ca dintr-un vis ne-am trezit amandoi. Toate acele sentimente au disparut brusc si-au fost inlocuite de caldura. Atunci mi-am dat seama ca sunt intr-o pestera artificiala. Plaimbandu-mi mana pe peretele perfect sferic, am constat cu surprindere ca era perfect curat, fara praf, fara vietuitoare.

Am atins ceva si usor sfera a-nceput sa se lumineze. Ne-am dat putin inapoi, speriati, si-am vazut ca in centru apare o holograma. O scena terifianta. Nu cred c-am vazut ceva mai infricosator vreodata, si nici nu cred c-o sa vad. Animale care se mancau intre ele, se luptau fara nici o logica. Urlete cum nu pot sa descriu. Dupa cateva minute, camera se lumina si holograma deveni clara.
Erau oameni…