Petronius catre Vinicius:

"Iti trimit printr-un sclav de incredere scrisoarea asta din Antium, la care, desi mana ta este obisnuita mai mult cu spada si lancea decat cu pana, sper ca-mi vei raspunde prin acelasi trimis, fara prea mare intarziere.Te-am lasat pe urma cea buna si plin de speranta, cred deci ca ori ti-ai si astamparat dorintele dulci in bratele Ligiei, ori ai sa ti le astamperi in curand, mai inainte ca adevaratul vifor al iernii sa bantuie peste Campania dinspre culmile Soractelui.O,draga Vinicius!Fie ca maestra sa-ti fie zeita de aur a Ciprului, iar tu sa fi maestru acelei aurore ligiene care fuge de soarele dragostei. Aminteste-ti intotdeauna ca marmura in sine,chiar si cea mai scumpa, nu inseamna nimic, ca isi dobandeste adevarata ei valoare abia atunci cand mana sculptorului o transforma in capodopera.Fi si tu un asemenea sculptor, carissime!Sa iubesti nu e suficient, trebuie sa stii sa iubesi si trebuie sa stii sa inveti pe altul arta dragostei.Placerea o simte si plebea, si chiar si animalele.Omul adevarat,insa, tocmai prin asta se deosebeste de animale.El transorma dragotea intr-o arta nobila si, bucurandu-se de ea, e constient de toata valoarea ei divina.Astfel nu-si saisface numai trupul, ci si sufletul.Adesea,cand ma gandesc la desertaciunea, nesiguranta, si plictiseala vietii noastre de aici, imi spun ca poate tu ai fost mai intelept alegand razboiul si dragostea, decat viata la curtea imparatului, caci numai pentru aceste doua lucruri merita sa te nasti si sa traiesti.
In razboi ai fost norocos, fii si in dragoste, iar daca esti curios de ceea ce se petrece la curtea imparatului, am sa te informez din cand in cand.
Stam deci la Antium si ne ingrijim vocea noastra divina, simtim in continuare aceeasi ura pentru Roma, iar peste iarna avem de gand sa ne ducem la Baiae ca sa dam reprezentatii publice la Neapolis, ai carui locuitori, ca niste greci ce sunt, au sa ne aprecieze mai bine decat neamul de lupi de pe malurile Tibrului.Au sa se adune oameni din Baiae, Pompei, Puteoli, Cumae, Stabies, aplauzele si cununile n-au sa lipseasca, i asta are sa fie un impuls pentru expeditia proiectata in Achaia.
Si amintirea micii Augusta?Da!Inca o mai plangem.Cantam imnuri de compozitie proprie atat de minunate, incat de invidie sirenele s-au ascuns in cele mai adanci pesteri ale Amfitritei.In schimb, ne-ar asculta cu placere delfinii, de nu i-ar impiedica vuietul marii.Durerea noastra nu s-a domolit pana acum, asa ca o aratam oamenilor in toate chipurile in care ne-o arata sculptura, avand grija sa ne vina bine, urmarind cu atentie daca oamenii stiu sa aprecieze frumusetea asta.Ah, dragul meu!Vom muri ca niste bufoni si comedianti.
Sunt aici toti curtenii si toate curtenele,ne mai socotindu-le pe cele cinci sute de magarite in al caror lapte se imbaiaza Popeea si pe cele zece mii de slugi.Uneori e vesel.Calvinia Crispinilla imbatraneste, se spune ca dupa multe rugaminti Popeea i-a ingaduit sa faca baie imediat dupa ea.Lucan a palmuit-o pe Nigidia, banuind-o c-ar avea legaturi cu un gladiator.Sporus si-a pierdut nevasta la zaruri cu Senecion.Torquatus Silanus mi-a oferit pentru Eunice patru roibi care au sa castige cu siguranta intrecerile de anul asta.N-am primit!Iti multumesc, de asemenea, si tie ca n-ai primit-o.In ceea ce-l priveste pe Torquatus Silanus, nici nu banuieste sarmanul ca-i de pe-acum mai mult o umbra decat un om.Moartea lui este hotarata.Stii care-i vina lui?E stranepotul divinului August.Nu exista scapare pentru el.Asa-i lumea noastra!
Era vorba, dupa cum stii, sa ne viziteze Tiridates, insa Vologesius ne-a trimis o scrisoare jignitoare.Deoarece a cucerit Armenia, cere sa-i fie lasata pentru Tiridates, el in orice az nu ne-o cedeaza.Pur si simplu, bataie de joc!Deci, am hotarat razboi.Lui Corbulon i se confera puterea ce-o avea marele Pompeius pe vremea luptelor cu piratii marini.A fost un moment, cand Nero a sovait: se teme probabil de gloria pe care o poate dobandi Corbulon in caz de victorie.S-au gandit chiar sa dea comanda suprema lui Aulus al nostru.S-a impotrivit Popeea, pe care virtutea Pomponiei o irita in mod vadit.
Vatinius a fagaduit sa ne arate lupte extraordinare de gladiatori la Benevent.Iata unde ajung cizmarii in timpurile noastre!In ciuda zicalei: ne sutor supra crepidam!Vitellinus-descendentul unui cizmar, iar Vatinius-fiul drept al unui cizmar!Poate ca el insusi a cusut incaltaminte.Histrionul Aliturus a jucat splendid ieri in Oedip.L-am intrebat, ca pe un evreu, daca crestinii si evreii sunt acelasi lucru?Mi-a raspuns ca evreii au o religie de veacuri, iar crestinii sunt o secta noua care a luat fiinta nu de mult in Iudeea.A fost rastignit acolo, in vremea lui Tiberius, un anumit om, ai carui adepti se inmultesc pe zi ce trece, caci il considera zeu.Se pare ca nu vor sa recunoasca nici un fel de alti zei, mai ales pe ai nostri.Nu inteleg prin ce i-ar stingheri.
Tigellinus nu-si mai ascunde dusmania fata de mine.Pana acum n-a reusit sa ma invinga-desi are un avantaj asupra mea.Are mai multa grija de viata lui si este mult mai ticalos decat mine, ceea ce-l apropie de Ahenobarbus. Acestia doi, mai devreme sau mai tarziu, se vor intelege si atunci soarta mea o sa fie pecetluita. Cand se va intampla asta, nu stiu, dar, deoarece oricum trebuie sa se intample termenul n-are importanta. Deocamdata, trebuie sa ma distrez. Viata in sine n-ar fi fost rea, daca nu era Barba-Aramie. Datorita lui, uneori ti se face scarba de tine insuti.Degeaba ma amagesc, spunandu-mi ca lupta pentru favorurile lui nu-i decat un joc, sau un sir de simple dispute in care victoria nu face decat sa-ti flateze amorul propriu. Uneori, mi se pare ca sunt un fel de Chilon, cu nimic mai bun decat el. Cand n-are sa-ti mai fie de folos, trimite-mi-l. Imi place vorba lui colorata. Saluta din partea mea pe divina ta crestina, sau mai degraba, roag-o, in numele meu, sa nu fie rece ca un peste fata de tine. Scrie-mi despre sanatatea ta, scrie-mi despre dragoste, sa stii sa iubesti si s-o inveti si pe ea sa iubeasca, adio!”