Blestemul aurului
seria “Femei celebre”


Băiat zbanghiu la minte! Așa eram în copilărie. Mă aflam în curtea casei, înconjurată cât vezi cu ochii numai de păduri, lungit pe o grămadă de lemne. Alături hălăduiau găinile, gâștele, curcile și un curcan de toată frumusețea.
Atmosfera era mirifică, auzeam zumzăitul de albine, trilurile a tot felul de păsări, iar la câțiva pași, curcanul zgâria pământul cu aripile sale înfoiate. Din când în când îl provocam fluierând prelung iar el răspundea: gâl, gâl, gâl, zgârâind și mai abitir pământul.
Joaca noastră a fost întreruptă de o curcă, pleoștită înadins lângă fluierat. Gușatul s-a urcat în spatele ei și-a început s-o frămînte. Nu m-a impresionat fapta lui, îl văzusem și altă dată făcând asta, eram supărat că nu răspundea la apel. Și-atunci mi-a venit ideea, influențat poate și de experiențele lui Miciurin despre care invățasem la școală. Ce-ar fi să încrucișez curcanul cu o gâscă? Am asvârlit cât colo curca, am prins o gâscă și-o țineam atent să nu-mi scape cât timp mărgelatul o călca în picioare.
Nu mai povestesc despre aventura cu ouăle de gâscă puse la clocit și despre nerăbdarea mea pentru a vedea arătarea ce va ieși după implinirea sorocului!
Cum s-ar spune , așa a fost să fie, n-a ieșit nimic !
Asta se întâmpla cu cinzeci de ani în urmă. Între timp te pui cu știința? Dar să fiu mai concret. Nu de mult am întâlnit un curcan, împlinise o vârstă venerabilă și o curcă de douăzeci de ani care se tot ițea și pleoștea prin preajma dumnealui. Ca în copilărie am rămas insensibil la întâmplare. Uluiala s-a produs când din gâfâiala obosită a celebrului curcan , în loc de un infart a rezultat un OU, care pus la clocit a dat naștere la un pui considerat o excepție.
După câțiva ani, excepția s-a repetat și ca în basmele noastre, scânteia sărită din foc, a atins din nou curca și din ou au ieșit doi feți logofeți, că la Soare te puteai uita dar la dânșii ba.
Și această întâmplare a fost dată uitării, că în lumea noastră atâtea se întâmplă ! Până în ziua când bietei curci i-a trecut prin cap că ingineria genetică poate orice ! Așa că și-a dat un doctorat în Arta fuduliei și apreciind că îndeplinește toate condițiile, și încă una pe deasupra, s-a hotărât să-l bărbierească pe curcan de gușă pentru a o atârna la gâtul ei.Nici n-a fost greu ! Jaques Jac Ruouseau s-a lăsat bărbierit de menajera sa.
Uluiala specialiștilor a survenit când au constatat că toate mărgelile din Gușa Curcanului sunt autentice, perle unicat, valorând cât imperiul lui Verde Împărat din Harap Alb. Doamna Curcă deși se crede Curcan îi lipsesc doar bietele fudulii și putința de a face gâl, gâl, gâl, când o fluier!
Cât despre specialiștii care continuă să se minuneze și să studieze fenomenul, spun în șoaptă pe la diverse congrese că domnul Curcan n-a adunat în condiții tocmai oneste perlele și blestemul unora l-a ajuns din urmă., a devenit o jucărie stricată pentru juvenila...Curcă.




Nicolae Aurelian DIACONESCU