Pentru acest festin a trebuit să mă trezești cu noaptea în cap, să pregătim momeala, de parcă n-ai fi putut să faci singur gogolaie cu mămăliga rece, aromate cu mirosul meu de femeie trecută în vârsta a doua. De mă lăsai să-mi termin visul cu împletituri de răchită și ornamente extrem de colorate, aveam acum ce-ți povesti. Dar ai ținut morțiș să-mi tragi pleoapele la înalțimea așteptărilor tale, să mă amăgești că apa clar dulce c-ar fi mare cu ochiuri largi, că trec pe acolo pești de aur, în calești rotunde de sori răsturnați. Iți spun eu ce este: un loc arid, cu șerpi uscați, flora pe muchia morții, iar pe drumeagul cu stuf, mistreți la pândă, adulmecând transumanța mea în femeie de lume. Am așezat la intrare, inșirați pe sfoară, peștii de ieri, n-am mai avut jar să-i coc, șamponul meu făcea valuri pe fluviul ce se limpezește cu fiecare căruțaș deghizat în pescar. Imi promiți că rămân a ta, sprijinindu-te pe genunchii roși de ape, cu privirea îngrețoșată la vederea turiștilor amatori de chilipiruri.. Sunt poate una dintre acelea, cu pălărie șic peste bretonul fixat într-o tentă carămizie, de unde știi tu că n-am la brâu reportofonul pornit sa imortalizeze poveștile voastre exagerate. Sterge masa, încalecă măgarul cu nume de sfânt de vară: Ilie, și ascultă la mine: peștișorul de aur era un biban zvelt ce-și spubera zborul în lingurică. E simplu, nici gând de dorințe, nici vorbă de târguri, nici pe departe să plec,
rămân cu tine, sunt sortită revenirilor în note joase, cei cu auzul fin nu-mi pot aduce insulte, sunt femeia lângă care orice apucătură ancestrală nu-i decât o cină romantică.

****

îmi dau seama că te-am uitat pe malul lacului tocmai dădeam cu undița când am prins un peștișor de aur
care cică era regele tuturor amfibiilor și el zice: am o mare dorință bade..
sigur am zis ,că știiam din carțile de povești .. și mă gândeam ce să-i cer, da el că nu, cică are el o dorință a lui nu a mea, hai zic zi, că vrea o femeie zice, să vadă cum și ce fel se poartă ele ținute sub papuc de apă, între insule pline de cochilii și ancore vechi, chiar pregătea un pat de alge și doi muzici tremoloo dirijate de o mică balenă australis nevertebratis cam nehrănită vaidecapulei aiurită de sistemul vaselor comunicante, iar el se holba la tine pe mal cum citeai ziarul cu ochelarii mari de duminică și el zice uite pe asta o vreau ca e nurlie zemoasă bună de plutit cu ea, nebunule zălud zic asta e femeia mea și nu o dau bre dihanie solzoasă de specie cartilaginos, ia vezi că te facem plachie cu usturoi, cimbru și mămăliguță..
da el nimic, se umfla în pene de parcă era Arhimede și făcea ca păunu de i-am dat cu vâsla în cap de văzu stele de mare și 2 bibani senatori care aduceau o abdicare și o proclamare cum că tu ești regina mea, eu peștele tău, el masa de prânz, dejeaba striji la mine iubito.. lămâie nu avem.
Mâncăm ce este.

*** alt final (Noemi Kronstadt)

"...și ea, rejina, prințesa mea zurlie zise că ok, da să n-o mai bat la cap cu prostii tocmai când citește ea horoscopul și în general să nu mai inventez tot felul de bazaconii ca să-i spun ceea ce e și la mintea bibanului de simplu că sunt mort, copt prăjit înecat după tine iubito, da mâncăm de avem "