Nu stiu de unde imi vine acest dar,
Cine pastreaza aceasta nesfarsita bogatie.
In noroiul de dupa reflux,
Cine face apa sa cante ?
Ce binecuvantare, adevarata binecuvantare !
Chemarea vine din necunoscuta incrucisare de drumuri.

Gandindu-ma la “necunoscuta incrucisare de drumuri”, la “intalnire”, nu am in vedere sa fiu de folos altcuiva, ci numai sa-mi castig deplina implinire. Asa cum spunea inteleptul Vainavalkya : “Nu poti sa castigi decat pentru tine insuti si pentru nimeni altcineva – fiul meu imi e drag nu de dragul lui, ci de dragul meu, sotul meu mi-e drag nu de dragul lui, ci de dragul meu”. Ei imi umplu sufletul meu. Amintindu-mi-l pe Mircea, eu nu am dat nimic nimanui altcuiva, ci numai eu am dobandit un al treilea ochi, pentru a privi lumea.
Cineva ma intreaba de ce trebuie ca eu sa-mi dezgrop amintiri atat de vechi, pe care le-am uitat de atata timp, cand mi-am indeplinit in chip sarguincios indatoririle pamantesti atat de roditoare. De ce nu-mi incordez fortele ca sa termin cu asta ? Nu cunosc raspunsul. Simt numai ca aceasta dragoste abstracta si fara forma imprastie in tot trupul meu si in mintea mea o muzica rara, cum nu am mai auzit inainte. Sergui are dreptate : in tot ce mi se intampla, se afla un mesaj de nemurire. Nemurirea simtita in lacrimile smulse de muzica, setea de dragoste sunt un unic mesaj pe care l-am primit printr-un magician cosmic. Si nu as putea sa-mi bat joc de el.