Temperaturile ucigătoare de afară umplu până la refuz terasele crâșmelor de cartier.
Moleșiți, mușterii sorb cu incetineală din halbele brobonite de sudoare.
La masa ocupată de Lică și Nae discuțiile par mai animate:
Nae: Ei, ți-am spus? Am sau nu dreptate? Când eu ți-oi spune un lucru ăla e!
Lică: Ce-i, dom’le? A întors Hezbollahul armele? A intrat americanii?
Nae: Nato, Lică, Na-to! Þi-am zis, bre, că nu-i bine să intrăm în el? Recunoaște că ți-am zis...
Lică: Păi, mi-ai...
Nae: Bre, eu când spun un lucru ăla e. Literă de lege! Geta știe, dacă-i zic: strînge femeie rufele că vine ploaie, gata! le-a și strîns.
L.: Lasă, dom’le, rufele zi-i cu Nato!
N.: Ne-a atacat, Lică, ne-a atacat!
L.: Nu mă-nebuni! Ne-a atacat Natoul?
N.: N-are cum. Cu ei suntem strategici, cum s-ar zice.
L.:Păi ș-atunci?
N.: Iranienii, frate, iranienii. Au pus focul pe noi.
L.: Nu vorbi... Unde, dom’le? Pe uscat?
N.: Þi-ai găsit! Să vină așa pieptiș le-am arăta noi! Ne-au luat platformele petroliere ale țării, frate, ne lovesc la resurse, cum s-ar zice.
L.: Nu-s proști, dom’le.. Și... aveam multe... platforme de astea?
N: Una.
L.:Tii! Ce lume, dom’le, ce lume! Să-i iei omului și singura firmitură de la gură...
N.: Păi ce, Lică? Crezi că toată lumea e ca noi? Care noi, îi dai cămașa dacă ți-o cere cine ți-o cere, când o cere și pe-urmă? Umbli în dosul gol să te arate Europa cu deș’tul ca sărăntoc ce ești? Umbli! Caaare ești că i-ai dat-o ăluia din Europa, care Europa de unde are dacă nu de la noi? Care noi am stat să fim loviți în strămoși și-n glie ca să-și facă ei autostrăzi și noi am rămas cu hîrtoape, care hîrtoape, nu ne lasă să intrăm în Europa. Păi de unde le avem, te-ntreb, dacă nu de la ei?
L.: De la ei, clar! Hmm... și totuși, zic și eu, ca prostu’ vorba aia: dacă ne facem că n-am băgat de seamă? Dă-o încolo de platformă, ori cu una ori fără una, tot aia! Război ne mai trebuie nouă acu’?
N.: Ce vorbă-i asta, măi Lică? Războiul e o chestie de onoare care cum s-ar zice nici de asta se cheamă că nu mai avem? Uite, să te fac să-nțelegi! Nevastă-ta!
L.: Aoleu! E-n ușă?
N.: Nu, mă, e-n exemplu! Dacă ți-ar sechestra careva nevasta. Ce-ai face?
L.: Păăăi... știu și eu?
N.: Cum nu știi? E nevasta ta în joc, nu?
L.: E?!?
N.: E nevasta ta, se cheamă că e onoarea ta în joc, nu?
L.: Se mai pune discuția?
N.: Vezi? Și? Nu te duci să o iei înapoi? Să-ți speli onoarea cu sânge dacă e nevoie...
L.: Nu, fără sânge, Năică, mă ia cu leșin de la stomac.
N.: Așa vine vorba, violatorii se sperie dacă te vede hotărât.
L.: Crezi? Mai bine chem poliția.
N.: Brava! Ne-am apropiat. Care e poliția în cazul nostru?
L.: Păi, ăștia de la circa din gară, că-s mai aproape...
N.: Dă-o, frate-n ciorilor de gară, în cazul nostru trebuie să vie Natoul fără ca măcar să-i chemăm.
L.: Crezi?!?
N.: Păi, dacă nu crezi de ce ai intrat, dom’le, în Nato?
L. Păi ce? Numai eu? Tu n-ai intrat?
N.: Peste voința mea, s-avem pardon, care voință spune ceva, nu? Una e să intri undeva ca o oaie și alta e să intri ca un măgar, bunăoară.
L.: Adică, mă faci măgar?
N.: Ba, s-avem pardon, eu sunt mă... hmm... adică... hmm... știi ce, începi să mă amețești, îmi pierd firul.
L.: Da’ ce-am făcut, dom’le?
N:: Pricepi greu care greu nu-i așa ușor... cum s-ar zice ca să nu te jignesc. Măcar acu’ ai înțeles de ce-s pornit?
L.: Lasă, dom’le, că exagerezi. Păi dacă nu-l chemi, de unde să știe bietul Nato că Sofica mea e sechestrată? Poți să zici?
N.: Păi ce, platforma aia e cât Sofica ta ca să nu știe?
L.: Mie de platformă îmi arde acum? Să-i dea drumul lui nevastă-mea că dacă scapă singură cât stau eu aici, la bere, m-am nenorocit!

(Nae se ridică furibund, gata să-l agațe pe Lică de gulerul cămășii. Se oprește în ultima clipă, își pocnește palmele, rățoindu-se amenințător)

Nae: Dom’le, ești idiot! Dacă aș fi guvern acum, ți-aș da două perechi de palme și te-aș băga la pușcărie. (iese aruncând o ultimă privire disprețuitoare la adresa prietenului buimăcit)

Lică: (reacționează abia după ce ușa se închide în spatele lui Nae) Măăăi... comunistule, care ești! Nță-nță-nță... ce ți-e și cu politica asta, dom’le, poți să-nebunești. Săracul, Nae!
( formeză febril un număr de telefon) Sofico ești acasă? Ești bine? Și copii? Nu, nu s-a întâmplat nimic dar ... auzi, să nu dai drumul la nimeni la ușă pînă vin eu! (mormăind de unul singur, apoi) S-a întors lumea cu fundu-n sus, dom’le, numa’ buclucuri peste tot!