LUCRURI…
Capitolul 1 Perceptele naivitatii
Mult timp am incercat sa raspund la intrebari si sa gasesc un rost pentru orice. Sunt lucruri atat de complicate incat, de cele mai multe ori, privirea noastra se limiteaza la ele ignorand ceea ce ne este servit, in mod natural, pe tava. Un prieten imi spunea ca filosofii inceteaza sa mai inteleaga lumea din momentul in care se lasa prada primei intrebari. Si asta pentru ca devin prea preocupati de un lucru pe care doar constinta lor vanituoasa il face sa para grandios. Adevarul este ca orice propozitie formulata ne indeparteaza tot mai mult de ideea de ansamblu. Chiar si aceasta idee de pilda. Oamenii adora sa se auda formuland idei si teorii. Vorbind de teorii… O teorie nu trebuie sa fie neaparat adevarata. Nu! Trebuie sa fie doar greu de contestat si sa exercite un real interes in cadrul maselor de oameni sau, in mod mai strict, in mediile ganditorilor si a intelectualilor,- in general. Nu e nimic rau in a gandi si a formula idei. Nu e nimic rau nici chiar in a crede aceste idei. Desi individual se poate considera ca traim in minciuna la nivel de societate se observa un progres incontestabil si necesar pentru sustinerea unor aspecte noi pe care aceasta ciudata specie de animale- homo-sapiens-sapiens- si le descopera necontenit prin fagasele unei constinte vii si dinamice scufundata in volubilitatea interindividualitatii umane. Dumnezeu este un exemplu foarte bun. Nu e vorba de vreo prelegere ateista ci doar de un exercitiu de obiectivitate, de regăsire spirituala: Incearca sa-ti imaginezi o lume in care notiunea de Dumnezeu nu ar exista. Toata aceasta teorie a entitatii care a creat, printr-o forta divina copliesitoare pentru puterea noastra de intelegere Universul, Pamantul si tot ceea ce exista pe lumea aceasta , inclusiv pe oameni. Sa facem abstractie si de cuvantul Domnului si de influenta pe care dogmele bisericesti le-au exercitat asupra societatii. Sa uitam ca exista alta fiinta, -entitate sau cum vrei s-o numesti- inteligenta in acest Univers si sa pornim de la premisa ca am fost crescuti si educati intr-un astfel de mediu pur ipotetic. Daca o sa faci un efort sa te eliberezi de orice idee preconceputa o sa ti se para un exercitiu foarte interesant. Se ating, astfel, probleme esentiale precum Binele si Raul care ar inceta sa mai fie definite si diferentiate de o invatatura anume. Ar trebui ca fiecare om sa conceapa toata ordinea ‘lumeasca’ in mintea proprie, iar rezultatul ar fi o conștinta generala ce ar recunoaste si defini, in cele din urma, notiunile de Bine si Rau. Dar aceste notiuni nu pot exista in legile unei societati decat intr-o linie mult prea generala si chiar vicioasa. Nu! Aceste notiuni (sa nu se inteleaga ca ar fi singurele de acest fel) s-ar putea regasi doar in constinta colectivelor de oameni care sunt inzestrati cu o constinta individuala ce se ataseaza perfect unei consinte colective. Vorbim de constinta, de intelegere a notiunilor de Bine si Rau, de perceptie si de sisteme de valori. Oare nu l-am gasit pe Dumnezeu in toate acestea? Daca ne mai gandim si la faptul ca aceste sisteme de gandire au aparut pe cand societatea umana era intr-un stadiu de dezvoltare inferior in care naivitatea gandirii era comparabila cu a copiilor din zilele noastre care cred in Mos Craciun ajungem cu siguranța la mistificarea si inflorirea credintei si, astfel, la aparitia povestilor atat de ‘detaliate si amanuntite’ in privinta Abstractului din sufletele noastre. Imi dau seama ca, citind aceste randuri, un credincios se va revolta dandu-si seama de gravitatea afirmatilor. Insa, nu ma adresez decat oamenilor deschisi si, in mod esential, inteligenti. Am fost uimit sa remarc cati oameni inteligenti cred in Dumnezeu. Am cunoscut persoane de o valoare intelectuala exceptionala ce-l pastreaza pe Dumnezeu adanc inradacinat in mintea si sufletul lor. Preocupat pana atunci in a-L contesta prin discutii virulente interminabile, carora le gaseam argumente uneori la fel de sofistice ca si cele care sustineau ideea existentei divine am ajuns la o intrebare de alta natura. Cum poate un om inteligent sa se insele atat de profund si sa nu se lase convins nici macar de argumentele mele subversive si, de multe ori de o impertinenta logica si usturator de rationala. Cu timpul, insa, mi-am dat seama. Raspunsul este simplu. Oameni inteligenti, realisti, rationali pot crede in Dumnezeu fara sa se insele catusi de putin. Acuzatia mea cum ca nu ar fi deschisi se rasfrangea, astfel, asupra mea. In mod bizar am inteles ca Dumnezeul lor exista iar ateul din mine era cel marginit si lipsit de puterea de intelegere superioara pe care atat de multi oameni o capata fara sa o caute macar. Am fost bulversat. Nu socat intrucat nu descoperisem nimic nou. Il descoperisem pe Dumnezeu in cea mai splendida metafora a umanitatii. Il descoperisem pe Dumnezeu in ceea ce din totdeauna mi-a fost cunoscut drept Suflet. Dumenzeu e in noi. Ce e atat de greu de inteles aceasta metafora a constintei? Biblia nu minte. Este doar maniera in care autorii au incercat sa ne faca sa intelegem notiunea de Dumnezeu. ‘Dumnezeu este pretutindeni’. Dumnezeu e credinta. Dumnezeu este Binele din sistemul de Bine si Rau pe care oamenii si l-au creat dintr-o nevoie acuta, determinata de o constinta avida de intelegere. Ca sa evit greaseala pe care au facut-o cei care au scris 'subtilele' dogme ale ‘Dumnezeirii’ eu voi lasa metaforele si subtilitatea la o parte si voi incerca o maniera mai directa: Dumnezeu este peste puterea noastra de integere pentru ca Dumnezeu este tot! De la materia pura care circula printr-un Univers ce este tot el, pana la legile fizicii, chimiei, biologiei si a altor stiinte care, probabil ca inca nici nu s-au descoperit, puterea noastra de intelegere percepe un singur lucru: o entitate fara de inceput si fara de sfarsit in timp si in spatiu ce explica tot ce, probabil ca intr-o zi vom intelege pe deplin si singuri. Dumnezeu, ca notiune, s-a nascut din nevoia oamenilor de a-si impune lor insisi un sistem complex si complet de valori morale spirituale, si mai important decat tot- generale si care, mai apoi, in mod deformat a suferit, prin interpretarea vicioasa a generatilor de tot felul, o caraghioasa personificare si, chiar diviziune in functie de religie, in zei, ingeri, entitati mistice etc. Nevoia oamenilor de ordine, de intelegere, de nemurire de armonie, s-a materializat intr-un sistem filosofic de care nu trebuie sa ne debarasam din simplu motiv ca mai avem, inca, de invatat o multime de lucruri din el. Si asta abia dupa ce vom inceta sa-l mai deformam atat de cumplit. Nevoia de minciuna? Ar putea intreba un ateu. Tocmai aici se regaseste rima acestui grandios sistem filosofic: Dincolo de faptul ca biblia 'nu minte', - si poate ca nu trebuia sa fac o precizare stricta la crestinism- se afla un lucru pe care nu-l voi intelege niciodata complet. Credinta are, incontestabil- in forma ei pura si intelectuala,- un efect direct si nemijlocit asupra sufletului si chiar a materiei. Si asta pentru ca, odata ce omul atinge o intelegere superioara,- chiar si cu acele imperfectiuni de perceptie a divinitatii-, se descopera si intra in functiune mecanisme complet ignorate de noi la aceasta ora. Omul ca organism are multe secrete ce sunt, daca nu dezvaluite total cel putin relevate de credinta. Omul isi poate controla vointa, isi poate controla gandurile, impulsurile, nevoile, starea psihica si chiar fizica la care, deocamdata, credinta este poate singura care are acces. Se poate spune mai simplu ca,- iertata-mi fie cacofonia- credinta este o consecinta si mai ales un mijloc al constintei, de actiune asupra a ceea ce este considerat (si chiar este) material. Speram sa pot da o definitie mai simpla asupra credintei insa, incercand sa o fac incep sa inteleg de ce invataturile biblice sunt intr-atat de incalcite; paradoxal, stiinta celor nestiutori- credinta- necesita o intelegere si o perceptie exceptionala, si bine ar fi daca ar fi corect receptata de fiecare credincios . Pur si simplu nu avem notiunile si intelegerea- deocamdata- pentru a vizualiza Totul sub caracterul lui divin. Inchei prin a spune ca omul este Dumnezeu iar gradul de dumnezeire pe care-l poate folosi este relevat de credinta. Desigur acesta este un sistem ideal in care factori precum prostia sau vanitatea nu au ce cauta.

Nota: 18 iunie 2002