Suntem toți prinși într-un plan. Puncte aruncate la întâmplare pe o hârtie perfectă, cu o peniță perfectă. Infinit de mulți, cu tot atâția vecini, cu tot atâtea posibilități de a trimite gânduri. Dar nu vedem dincolo de primul rând, de prima culoare, de ultimele gânduri.Și nimeni nu se poate ridica. Pentru aceasta ar trebui să se împungă foaia partea cealaltă și toți să sufere greutatea celui ridicat și a celor dimpreună cu el. Cu cât mai sus cu atât mai multă greutate de suportat.Nimeni nu poate sâ ridice ochii și nelăsăm purtați de foaie prin vânt, pe jos, pe mâini, pe ape.