agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-09 | |
Mâine mă duc iar la pește. Sper să prind mult. De-aia mai păstrez și momeală și țigări. Răbdare și tutun, pește este peste tot. Plouă cu pește. Aah, să nu uit de râmă. E bună și aia la ceva. Numai să nu fie moartă. Cică la peștele ăsta trebuie musai o râmă vie. O țin în apă. Sau mai bine o bag în pământ. Sau... aaaaaaa, dar stai, am uitat, nu pot...Hmm, mi-e dragă râma, nu pot s-o las așa singură în pământ, mai bine rămân și eu cu ea. Uite-așa, să ne mai ținem de vorbă, mai facem o glumiță, mai vorbim de una-alta/alta/alta/aaah, gata, atât. Ce-i mult strică, mergem la somn, mâine mergem la pește, ne trezim de dimineață, avem treabă. Oare ce-o fi mai bun, un biban sau o știucă ? Oricum, mergem după răpitoare deci trebuie să fim pregătiți, nu? Să încerc cu mămăligă sau la muscă ? Am înțeles de la alți pescari experimentați că trebuie muște colorate, țipătoare chiar. Să folosesc musca mea neagră clasică sau de-aia care se poartă acum, rozalie? Ziceau unii că de-aia nu prea prind așa mult pește ca ei, că eu folosesc mămăligă și o și prăpădesc degeaba, că peștele o mănâncă și pleacă liber. Am văzut și eu, ce-i drept muștele sunt mai eficiente, dacă umbli cu muște peștele mușcă mai repede că de fapt el asta are în cap, numai muște. Da, m-am hotărât, mâine iau o muscă bleomarin și una roz. Visător cum sunt eu sper să prind peștișorul de aur, să-mi îndeplinească toate trei dorințele (secret). Să nu care cumva să apară vreo sirenă și să mă convingă să intru în apă să mor după ea. Ah, scuze, adică să intru după ea în apă să mor. Mă duc eu la pește, nu sunt un pescar profesionist dar nici novice nu sunt. Numai că nu știu să înot ca peștii. Vai, de mine, dar fraier mai sunt, am și uitat, eu nu trebuie să înțeleg peștii, trebuie doar să-i prind. Și dacă prind unul mâine îl fac la grătar la iarbă verde, să nu mă prindă mama că de când mă bate la cap să-i aduc unul și ei acasă... Dar lasă, că ei îi aduc peștișorul de aur să fie bucuroasă. Ce mă enervează unii cu care mă contrazic mereu, ei nu cred deloc în peștișorul de aur și de-aia s-au ales numai cu fâțe. Hai, gata, fie ce-o fi, eu mă duc la somn, mâine plec la pește...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate