Taramul Zarandar se afla nu departe de teritoriile de imperechere a pasarilor Ruk, cunoscute pentru frumusetea penajului lor dar mai ales pentru firea lor viiolenta din timpul imperecherii.
Pasarile Ruk au aripi lungi, ovale aproape, late la mijloc si rotunde si inguste spre varf. Penele sunt de un purpuriu nemaivazut si nici macar mesterii tesatori din Zarandar n-au reusit vreodata, nici macar cu ajutorul coloratorilo de stofe, sa creeze pentru regele Zarandarului un vestmant purpuriu cae sa se apropie de majestatea penelor pasarilor Ruk.
De aceea, pasarile Ruk sunt vanate aproape in fiecare an, in timpul imerecherii, caci atunci penajul masculilor e mai frumos ca niciodata. Desi pasari de prada, ele au un cantec neasemuit de frumos si toata ferocitatea lor pare sa dispara in timp ce canta, la fel cum ochii, care tremura de viata si inteligenta contrasteaza delicat cu ciocurile lungi si ghearele frumos arcuite.
Desi o serie de regi ai Zarandarului au incercat sa le prinda si sa le doomesticeasca, femelele pentru cantat iar masculii pentru vanatoare si razboi, regii nu au reusit niciodata. Pasarile sunt mai mari decat un om si se apara intre ele.
Pal, un batran filozof al Zarandarului spuse despre pasarile Ruk, aflat langa patul de moarte al celui de-al 13-lea rege care incercare fara succes sa domesticeasca pasarile Ruk si care sfarsise ca si ceilalti 12 dinaintea sa, sfasiat de ghearele unuii mascul : „ Pasarile acestea sunt un semn al divinitatii.”
- De ce? intreba tusind si scuipand sange al 13-lea rege.
- Pentru ca sunt mai bune si mai frumoase decat oamenii, raspunse Pal.
Regele muri cu o mare tristete pe fata.
Zarandar avea multi zei, ca orice tara. Zarandar era o tara razboinica, ca orice tara. Si Zarandar cucerise alte tari razboinice. Cultura si civilizatia Zarandarului se extinse si inflorise cu fiecare noua cucerire, valuri de sange umpleau sute de pagini, faceau sa curga banii in visterii, urneau carele cu grau, miscau blocuri de granit unul peste celalalt si inaltau ziduri iar navele curgeau pe Marele Fluviu inspre capitala unde alte si alte temple pentru noi zei se ridicau cu smerenie si intru slava.
Aparuse Zeul Razbouiului, al Banului, al Fericirii, al Corpului Femeii, al Invatatului, al Mesterilor de Orice Fel, al Politicii. Zeul Stelelor, al Lunii, al Soarelui, al Apusului se nascura si-si primira locuri in temple starlucitoare.
Dar Zeul Pasarii Ruk nu avea templu, nu fu niciodata cucerit, teritoriul de imperechere al Pasarii Ruk.
Toti regii Zarandarului, cand nu mai era nimic ramas de cucerit, de scris sau de construit, tanjeau sa lase mostenire macar un vestmant din pene purpurii de pasare Ruk.
Niciunul nu reusise.
Al 14-lea rege al Zarandarului, Janu cel Frumos urca pe tron la 16 ani, la 2 zile dupa moartea fratelui sau. Primul lucru pe care Janu il facuse fusese sa-si ucida rudele si fratii mia mici si sa stearga orice urma a fostului rege din carti sau de pe monumente si temple.
Pal observa ca asa ar fi facut si un pui de Ruk, primul iesit din ou.
Primul pas spre viata a unui pui Ruk era sa sparga celelalte oua si sa-si manance fratii si surorile.
Pal presimtea ca Janu, al 14-lea rege al Zarandarului avea sa fie cu totul diferit de cei dinaintea sa.


In ziua in care ultima sora a lui Janu murea strangulata, Pal isi sarbatorea cea de-a 111-a zi de nastere in vila sa, pe un deal, la doar 1000 de pasi de universitatea in care preda.
Pal devenise, la acea varsta inaintata( doar maestrul sau traise peste 123 de ani)destul de insingurat si ciudat. Invataceii ii intelegeau tot mai greu cursurile in care, cateodata, parea ca incearca sa cabte si sa gesticuleze in loc sa vorbeasca.
In vila sa racoroasa, Pal, la fel de drept si suplu ca in tinerete. dar cu pielea zbarcita si lasata si cu putini dinti in gura, statea pe un scaun frumos cioplit si privea cum soarele coboara printre coline. Nu astepta pe nimeni caci toti prieteni ii murisera in chiar ultimele zile.
Servitorul sau fusese trimis sa tocmeasc un catar, jos in Cartierul Negustoresc, asa ca se gandea ca va avea cel putin o ora ca sa atipeasca. Se imbracase de dinainte de drum si isi luase sandale din piele tare in picioare, iar ca preveder isi aduse toiagul langa scaun.
Aproape ca atipise cand cineva deschise usa casei sale si pasi spre camera in care Pal statea pe scaun. Gandind ca e servitorul sau , Pal inchise ochii la loc.
O voce delicata si melodioasa prounci:
- In genunchi, batrane.
Pal deschise incet ochii.
In fata sa regele Janu, invesmantat intr-o camasa de in ieftina, cu pantaloni grei de piele, cu o desaga grea in spate si un toiag statea in fata lui Pal. Janu era neasemuit de frumos, cu par lung si negru, ras pe o parte a capului, in stilul razboinicilor din Zarandar. Dintii ii erau albi ca laptele si ochii tineri erau adanci si patrunzatori.
- Majestate, spuse Pal si incerca cu greu sa se puna in genuinchi. Gemu si abia se ridica de pe scaun iar Janu il privea impasibil. Pal cazu apoi si isi zdreli obrazul de podeaua de piatra, dar tanarul, frumosul, crudul Janu nu-l ajuta in niciun chip. Avea oare sa-l omoare? Pal nu avea de unde sa stie. In genunchi. cu obrazul snagerand slab, fata batranului parea si mai batrana, si mai palida.
Janu intinse mana sa plapanda, cu degete lungi, mana care franse gatul fratelui sau de daor un an. Pal o saruta cu smerenie si frica, impresionat si terorizat in acelasi timp de tanarul rege.
- Am auzit batrane ca te intereseaza pasarile Ruk.
Pal stia ca regele nu avea de unde sa cunoasca asa ceva. Se spovedise la doar trei oameni din Zarandar. Prima...
- Vanae, frumoasa curtezana mi-a marturisit primul tau secret. Da, batrane Pal, stiu ca atunci cand erai un tanar de varsta mea te-ai ratacit pe teritoriul pasarilor Ruk timp de trei zile si ai plecat neatins de acolo. Vanae mi-a spus cu ce magnific obiect te-ai intors. Janu il scutura cu putere pe Pal , ii deschise camasa si ii smulse un lantug de la gat. De lantug atarna stralucitor, o pana de pasare Ruk.
- Apoi, cautatorul in stele Mandu, sub grea tortura mi-a spus ce lcru ti-a mesterit pe bani multi- un ochean prin care sa privesti pasarile Ruk de la distanta.
Soarele cobora din ce in ce mai mult.
- Al treilea om mi-a spus al treilea si ultimul tau secret Pal, si Janu scoase din desaga un ou de Ruk. Da, servitorul tau te-a vandut pentru un pumn de aur si doua femei. Esti un om deosebit de egoist Pal. Si las. IN timp ce regii mureau pentru acele pasari, tu le spuneai vorbe goale pe patul de moarte, desi stiai cu mult mai mult. Ce-ai facut atatia ani batrane? Cand faime era atata de aproape, ai decis sa te ascunzi.
- Voiam sa cresc un Ruk si sa scriu despre cum creste. Cu pana la gat am calatorit indelung in teritoriul pasarilor Ruk, inca de tanar cu ocheanul le-am invatat miscarile. Am inceput sa le invat cantul. Acum, cand sunt destul de batran , consideram ca as putea sa-mi infaptuiesc visul. Pal era sfasiat pe dinauntru. Am dat insa gres. M-am codit. Dupa ce mi-as fi scris cartea as fi lasat pasarea Ruk crescuta de mine sa ma poarte deasupra pamantului si acolo mi-as fi dat drumul in abis. Acum am sa mor fara glorie. Toata opera mea de-o viata va ramane neterminata. Pal izbucni in hohote de plans.
- Asa e batrane. Mi-e mila de tine.
Janu scaose un pumnal si ii taie beregata filozofului.
Soarele apusese iar in ultimele horcaituri ale lui Pal, Janu spuse:
- Acum am sa-ti arat singurul meu secret batrane, si Janu lua pumnalul si isi cresta bratul.
Sangele siroia fara oprire.
- Vezi, sunt bolnav. Sangele nu se opreste. Eu o sa mor de foarte tanar, de aceea cea mai mare fapta a mea trebuie indeplinita cat de curand. Pal muri.
La apus Janu stranse cele trei secrete ale lui Pal. Puse oul de Ruk la loc in desaga, isi puse lantugul cu pana de Ruk la gat si cu ocheanul in mana parasi capitala Zarandarului cand se lasa noaptea.