Pe strada Zorilor la nr 3 era o magazie cu lucrurile unui copil tare răsfățat pe nume Andrei. Ajungând la vârsta adolescenței, de multe ori deschidea magazia și privea cu drag la obiectele existente în ea. Aceste lucruri mai puteau fi folosite însă stăteau cuminți la locurile lor și erau pline de încântare când Andrei venea și le mângâia pe rând. Să vedem care este starea acestor obiecte numite simandicos de Andrei astfel: Trotineta Tina, Tricicleta Reta, Bicicleta Bety, Motoreta Nona și Motocicleta Lady. Cea mai veche din magazia începu astfel vorba cu celelalte:
- Prima dragoste a lui Andrei se pare că eu am fost. Toți copii mai frumușei făceau o tură cu rost. Era așa mândru de mine, le spunea mereu în șoaptă: o să vă împrumut și vouă, tricicleta mea deșteaptă. Mergea cu viteză mare pe orice străduță mică. Mă punea la încercare, de nimic nu-i era frică. Când vine și mă admiră, vărs în taină o lacrimă. Îl iubesc și când respiră, pentru el am mare stimă.
Aflată-n preajmă Tricicleta Reta îi atenționă:
- Tu ai fost prima pe lume, nu pot nicicum să greșesc. Sunt a doua fără glume, și cu asta mă mândresc. Sentimentele nu-s bune dacă trece vremea obiectului. La voi ceasul când o să vă sune, ce poți atunci să mai spui?
L-aș ruga cu mult respect, să mă scoată din magazie. Aici totul este infect iar eu nu am în mine această tărie.
Bicicleta Bety, supărată pe colega ei Tricicleta spuse:
- Vremea voastră vi s-a dus. Trotinete, triciclete, jucărele. Am ceva acum de spus că văd, sunteți tare rele. Chiar de erați toate vândute, tot în magazie sfârșiți. Toate zilele vă sunt pierdute, mai bine să stați cuminți. Sfaturi nu pot să vă dau pentru că și eu unt uzată. Ca o fraieră aici stau, sunt sfârșită, nu am plată.
Motoreta Nona se oțărâ la ele:
- Pot să vă zic doar verișoare la aceste obiecte decăzute.
Asta este a voastră stare, aveți multe griji mărunte. Puteam fi chiar și vândută, am aspect chiar comercial. Aici mă simt pierdută, am prins rugină lateral. Mă leagă și amintirea de casă și de stăpân. Asta-n viață-mi este firea, decât să fug, mai bine rămân.
Motocicleta Lady în final le spuse:
- Șefă am fost, șefă mai sunt, peste aceste obiecte antice. Cât mai exist pe acest Pământ, voi mie nu-mi sunteți fiice. Eu am numai zile bune și performanțe de soi. Gloria mea nicicând nu apune, motocicliștii sunt niște eroi.