În localitatea Adunații din vale, la cârciumă s-au adunat, pentru a vedea care vor fi prognognozele vieții lor în ziua următoare locuitorii acestui cătun: pensionarul Petre, șomerul Ștefan, bugetarul Bogdan și parlamentarul Cornel. Cinstindu-se cu o țuică de Buzău și un vin de Cotnari, spiritele s-au încins și a rezultat următoarea situație: pensionarul Petre, care toată viața a lucrat la căile ferate le-a spus prietenilor de pahar:
-Îmi pare rău că am lucrat patruzeci de ani la calea ferată pentru că am o pensie mizerabilă care-mi ajunge doar pentru țuică, hrană pentru o săptămână și bani pentru o pereche de pantofi și un tricou. Restul trebuie să mă împrumut de la barmanul din Adunați cu dobândă. De multe ori îmi amanetez verigheta și lănțișorul cumpărate acum treizeci de ani când eram cavaler. Erau zile când mă scotoceam prin buzunare pentru a găsi bani pentru o pâine. Asta mă făcea să vin la cârciumă și să-mi înec amarul în băutură.
Lângă el se găsește șomerul Ștefan care le spune prietenilor săi mai chercheliți decât el:
-Eu am fost inginer hidro și acum sunt șomer pentru că statul asta de rahat nu mai are nevoie de irigații, fiecare udă cu ce are, cu furtunul, cu găleata.
La patruzeci de ani am căpătat prostul obicei să cumpăr ziare și să caut la rubrica de publicitate, oferte de servici. La angajare se cere numai persoane tinere, eu ce să fac dacă am patruzeci de ani?
Banii de șomaj îmi ajung doar pentru țigări și hrana pentru zece zile. Restul trebuie să atac pensia bietei mele mame, care de multe ori lucrează cu ziua la o familie mai înstărită, călcând și spălând rufele
Când sunt supărat, citesc cărți, desfac integrame și vin aici să-mi înec necazul în vin.
Bugetarul Bogdan care moțăia alături, le spuse nervos;
-Banii care îi iau de la școală îmi ajung doar două săptămâni, pentru că trebuie să plătesc: telefon, întreținere, curent, butelie și pe deasupra am și doi copii la școală. În timpul liber fac pe taximetristul. Noaptea, când vin obosit de la taximetrie, mă rog la Dumnezeu să-mi dea o zi mai bună decăt cea care a trecut.
Prietenul de pahar al lui Bogdan, parlamentarul Cornel, le spuse vesel:
-Sunt așa de bogat că pot să vă cumpăr satul cu totul și cu această cârciumă. Am bani investiți-n afaceri imobiliare, cherestea și petrol. Toate vacanțele le fac în Elveția și am o limuzină de lux. Am mintea plină de calcule.
-Mai are cineva datorie la mine?
- Faceți și voi economie ca și mine, nu mai beți atât alcool.
Pensionarul Petre îi răspundea șucărit:
-Din rahat nu se face bici. Ia ! Să schimbăm doar pentru o zi funcțiile și să vezi ce economie am să fac eu?
Într-o seară, când cei patru au băut peste măsură, au plecat așa chercheliți pe la casele lor. Ca să ajungă unde le era casa, trebuiau să treacă peste un lac înghețat. Pensionarul Petre, a fost neatent și gheața a cedat. Șomerul Ștefan care a vrut să-l ajute, s-a înecat și el. Ceilalți doi, Cornel și Bogdan au rămas muți, trezindu-se imediat din beție. Morala este următoarea;
Tot săracul este pățit,
pensionar sau șomer,
viața nu i-a pregătit.
Au fost lipsiți de fler...
apa i-a trimis în ...cer.