agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-10 | |
Prin pădurea înaltă nu pătrundea nicio rază de lumină.În întunericul deplin străluceau ochii fosforescenți ai fiarelor.
Spaima i se cuibărise înăuntru și mușca din ea lacom și vorace.Din desișul des fiara pândea.Adulmecă mirosul spaimei ființei mimetice.Atâta așteptă.Cu un zvâcnet elastic și surprinzător sări asupra prăzii.O răsturnă pe spate, își înfipse ghearele ascuțite și mușcă.Din ființă țâșni un sânge albastru.Se simți inundată de o durere sfâșietoare.Își înfipse mâinile în blana portocalie a fiarei și încercă să-i rupă oasele gâtului.Zadarnică încercare, fiindcă monstrul era mult mai puternic decât ea.Însă ființa mimetică era înzestrată cu o gândire superioară și în plus avea un avantaj : putea lua forma obiectelor din mediul înconjurător. Prin apropiere curgea un izvor zglobiu.Ființa mimetică își rearanjă moleculele până deveni o pată fluidă albastră plutind pe apa curgătoare.Pătrunse în moleculele izvorului și cunoscu zbuciumul acestuia și durerea copleșitoare pe care o simțea când se lovea de pietrele întâlnite în cale.Primejdia o pândea în continuare ca o jivină hâdă și rea.Un capricorn hibrid cu corn ascuțit negru și ochi fosforescenți se adăpa, fiind cât pe ce să soarbă pata albastră în care era metamorfozată ființa și să o trimită în neființă.În ultima clipă reuși prin însușirea mimetică să-și schimbe structura moleculară și să devină copac.Astfel cunoscu sufletul copacului și simți suferința acestuia de a sta în nemișcare sute de ani. Zări fiara cu colți ascuțiți care a atacat-o provocându-i durerea sfâșietoare și dori să se răzbune.Se transformă într-un monstru imens cu fălci uriașe, dușmanul de moarte al fiarei.Simți urcând în ea dorința animalică, de nestăvilit, de a ucide.Se năpusti asupra fiarei.Luată prin surprindere, aceasta nu mai avu scăpare.Mușcă adânc, lacom, o dată, de două ori, de trei ori …, cu o furie dezlănțuită.Sângele gâlgâi fosforescent din rănile adânci și fiara muri. Satisfăcută și mulțumită, ființa mimetică își îndreptă privirea în sus, încercând să descopere o breșă de lumină în întuneric.Inutil însă, întunericul era stăpân peste tot.Sătulă de întuneric, își transformă structura moleculară în fotoni, particule din care este formată lumina.Lumină fiind, se pregăti pentru o călătorie îndelungată către alte stele și alte planete.Se gândi că poate va intra în legătură cu alte forme inteligente de viață.Timp avea suficient : în față îi stătea veșnicia.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate