agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-12 | |
Pe planeta Calogera, în urma unor dezastre naturale, au rămas doar trei locuitori. Aceștia erau doi polițiști, iar celălalt locuitor era un cerșetor. Cei doi polițiști se numeau Sarchis și Xerox. Pe cerșetor îl chema Fentos. Când a avut loc cutremurul de pământ ei erau plecați în vacanță la niște rude de pe satelitul Moloz. Polițistul Sarchis care a văzut primul acest dezastru de pe Calogera, și a pus mâinile în cap, neștiind pe ce drum să o mai apuce în acel moment. El i-a spus colegului său Xerox:
-Nu mai pot gândi corect, ochi nu am ca să mai zăresc, Mi se pare , zău, suspect, în jur totul îi nefiresc. Stație pentru un seism mare se găsea pe această planetă. Nu au putut să prevadă oare? Nimeni nu a fost în alertă? Acum nici servici nu am; Pe cine să mai păzesc? Polițist eu mă numeam, precis am să înebunesc. Suntem doi și un cerșetor...Ce să facem pe aici? Nu avem nici un ajutor, suntem ca niște furnici. Balamucul este-n floare. Clădirile sunt la pământ, se naște o întrebare: -Pe aici ființe mai sunt? Polițistul Xerox care stătea cu gura căscată și se scărpina în nas , îi spuse: -Sarchis, cred că ești tâmpit; Nu vezi că suntem doar trei? Cât poți fi de aiurit! Asta-i destinul de la zei: - Eu te păzesc pe tine, tu pe ceșetorul acesta. Nu avem nevoie nici de câine, nu vom folosi nici vesta. Nu știu unde a fost bucătăria, imi chiorăie tare mațele. Avem măcar acum tăria, să ignorăm toate cadavrele. Nu împărțim nimic la trei, că doar suntem polițiști. Nu suntem la minte grei. Iute! Te rog să te miști'. Cerșetorul Fentos , supărat de cele auzite, le zise clar: -Eram cerșetor mai înainte; Dar acum voi deveni șef. La mine să luați aminte: Vă comand când am eu chef. Credeți că sunt tembel, eu? Asta-i opinia unor analfabeți. Îmi vine mult prea greu, văd că sunteți nătăfleți. Vreți să scotociți cu mâna, pe sub aceste jalnice ruine? Vă apucă săptămâna...Nu o să găsiți nici o pâine. Avem un scuter stelar, laser are pe lateral. Nu-mi bat gura-n zadar, hai la muncă, nu la bal. Să mă eliminați, asta vreți? Mai gândiți-vă măcar o clipă. Fiți mai serioși, băieți. Nu o luați așa, în pripă. Chiar dacă am fost cerșetor, nu v-am luat nicicând speranța...Pentru voi nu sunt vânător și abia aștept vacanța. În viață și în idei mărețe, pe Pământ sau în altă parte, soarta trebuie să te învețe; Că DUREREA NU SE ÎMPARTE".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate