DE SERWITZ
- după o idee de Radu Cosașu -

Rică Venturiano, junele studinte în drept și publicist își dădu pălăria pe spate, făcându-și vânt cu foaia goală din fața lui. Se apropia miezul nopții dintre 15 și 16 cinquembrie, era o vipie ca-n cuptor, închiderea ediției se apropia cu pași de clopot catedralicesc și el era de serviciu pe număr. Gulerul halbei aduse de nea Spirache, linotopistul, de la cârciuma de vis-à-vis se topise, iar gândul redactorului de serviciu se duse, vindicativ, spre colegii care la ora asta petreceau cu șantance la cafiné, sub rotirea ventilatoarelor. Amarnică meserie! Resemnat și plicitist, luă un vraf de dosare ce propuneau Răcnetului Carpaților opuri geniale, cu gândul la amenda pe care domnul director Rușcanu i-ar fi aplicat-o dacă ar fi fost nevoit să acopere spațiul Poștei redacției cu reclame la săpunul Bob Germandret. Oftă îndelung, scoase plaivazul de după ureche și începu a tăia în visătoarea carne vie a veleitarilor de provincie:

Dumitrache Titircă, apropitar, cherestegiu, alegător la coledziul IV: Stimate, încercarea Dv teatrală e stângace, intriga neconvingătoare, personajul Caragiali fals. Cum o să poată un berar să scrie o piesă și ce piesă a fi aceea în care totul se învârte în jurul unei scrisori? Mai încercați.

Titu Herdelea, Armadia. Reporterii noștri locali ne informează că ați avea oarece talent poetic. De ce nu închinați mai degrabă un poem iubitei Dv Roza, rozalía femeiușcă a cârciumarului? Romanul Dv pastoral e curată pierdere de vreme, iar personajul central, jandarmul rural Liviu Rebreanu, lipsit cu totul de stil, mai bine îl făceați învățător.

Lae Cantacuzin. Povestirile Dv vânătorești ambiționează a-l concura pe Turgheniev, dar schița Dramă la Vânătoare e o nefericită pastișă după Cehov. Cel mai reușit personaj e bătrânul pădurar Sadoveanu Mihail, ale cărui snoave leagă povestirile într-un roman deghizat. Dar de ce vă intitulați opul Locul unde nu s-a întâmplat nimic?

Catinca Armașu, secretară a comitetului de cocoane. Poveștile de salon sunt plicticoase. Eroii Dv duc o viață grea: mănâncă și ei niște icre – și alea negre. Beau și ei un vin, și ăla vechiu. Cât despre personajul Păstorel, nu-și găsește nici o bază în realitate. Atâtea sute de epigrame risipite, așa ceva nu-i adevărat. Mai bine s-ar fi făcut inspector oenologic al statului. Mai cercați matali. Da' mai bine niet.

Apostol Bologa, ofițer imperial. Unde te trezești, amice? Poezia Ex ossibus ultor aparține altcuiva. Erou ai fost, erou ești încă, lasă scrisul pe seama camaradului tău de arme Ițic Ștrul, care a avut flerul să dezerteze la timp și, mai ales, nu mai fura personaje: Liviu Rebreanu aparține deja junelui poet amorez Herdelea și nu e undrofițir, ci jandarm rural.

Nicolai Colentina: încercarea domniei voastre de a închega un op monumental, intitulat Bibliografia generală e total nereușită. Ați incercat a impune un personaj scriitor, Mircea Horia Simionescu debutând la 40 de ani. Așa ceva numai avocatul Baruțu N. Theodorescu și-a permis. Rușine!

Vlada. E un pseudonim? Domnișoară, căci te bănui tânără, despre sex, droguri și rock-and-roll s-a mai scris, mai bine sau mai prost. Eroina romanului Dv are farmec, are un nume ingenios, Ioana Baetica sună misterios, are principii, am reținut tripticul să nu minți, să nu tre droghezi, să nu te sinucizi, dar, pentru numele lui Dumnezeu, ea nu trăiește pe parcursul cleor 187 pagini nici măcar un singur orgasm autentic, toate sunt fie mimate, fie autoiluzionate. Și atunci, principiile, à quoi ça sert?

Bătu miez de noapte. Se sfârși ziua de 15, caldă, cu suflet de veveriță rozalíe, pe care zburătorul străveziu îl supse într-un sărut magic și onest și începu ziua de 16, străvezie, magică, ziua secretă de naștere a duhului furtunatec al bătrânului scriitor Prospero. Rică Venturiano adormi, biruit de căldură, cu un ultim gând la William Shakespeare, genialul personaj al prosperului scriitor sihastru.

Nea Spirache intră pâș-pâș, trase delicat jumatea de foaie de sub fruntea nădușită a redactorului de serviciu și o duse direct la cules, mormăind: pune bre corp 13, să umplem spațiul aista, să nu-l mai amendeze pe dumnișor, că nu mai vedem noi bere când o mai fi de serwitz.


Citiți volumul Nisip peste bordul nacelei, de același autor.