Obsesiv

Ca orice articol, poveste, scriere, sau înjurătură de pe spatele unui caiet, trebuie să am o introducere. Ceva care să bage cititorul în ceea ce vreau să spun. Dar acum pur și simplu nu am chef de filozofie ieftină, nici de alineate care să facă fetele sensibile să aibă lacrimi, iar baieții să râdă ca după un banc cu blonde.

Nu sunt genul de om care muncește in uzina, să traiasca mereu in rutina. Să ajung acasa si să ma intreb cine e de vina. Unde am gresit in viata ca nu pot să imi permit nici macar o vodca cu gheata.
Nu ma simt nici omul artist, care scrie carte dupa carte, să traga de ban si să isi ia parte. Nici o ordine in viata., doar zgarietura pixului pe hartie sau bataia tastelor care dicteaza viitorul. Poate iese, poate nu. Poate publicul aplauda, poate inchide urechea.
Nu ma stiu nici ca un om rece, pentru care orice durere trece. Trece repede fara ca inima să ma certe. Trupul e cald dar sufletul rece. Iubirea nu exista pentru mine, pentru ca am refuzat să mai cred ca ea trebuie să ma caute pe mine nu eu pe ea.
Ma simt omul care rade de viata, toarna orice morala intr-un pahar cu gheata, fumeaza orice clipa pana la filtru, cauta iubirea de la capatul tunelului, dar tunelul nu se mai termina.
Astept apocalipsa, ca deja I simt lipsa, stau și număr orele până la moarte, dar nu vreau să mor. Aștept autobuzul în statie la 12 noaptea, cant o serenada la un apartamentu cu geamuri termopan. Vreau să fumez o tigara dar nu am bricheta. As bea o bere rece, dar orice racoare se imprastie pe gat, lasand in urma din nou fierbinteala. (final de august)
Atunci mă gândesc o zi să deschid porțile sufletului meu. Unde e mult fum și întuneric. Unde orice tentativă de luminare, durează puțin. Rulez sticlele cu vin și mă gândesc un pic că momentele mele de fericire sunt ca și supa la plic. Gata în 7 minute. Viața e incorectă zic filosofii de ocazie, dar corect e ceea ce îți place ție, iar ceea ce te supără numeși nedrept.(final de septembrie)
Am boală pe fraierii care o ard la rutină și se laudă că vin din familie bună. Spatele lor nu e ținut de munca lor ci de mama si tata. Tocesc toata școala pe manuale, au un salar bun și o pătură caldă cu care să se învelească, dar uită că școala vieții nu poate fi tocită. Vorbele și poezile învățate la română nu servesc și sentimentelor, doar aburilor suflați fetelor naïve.
Fetele naïve și pline cu bani, ajung în câțiva ani să strângă în brațe doar bancnote și aur.


Va continua....