Pe vremea unui împărat rău numit Fulgarino, într-o țară foarte îndepărtată numită Perdona, trăia o fată foarte urătă, însă foarte deșteaptă, pe nume Bibica. Bibica avea o frunte teșită, ochii băgați mult în obraz și o gură cât o șură. Fetele din preajma ei se fereau de ea și o bârfeau, dar ei nici că-i păsa. Inteligența ei impunea respect și admirație în fața tuturor. Bibica avea și o soră frumoasă dar înceată la minte, pe nume Olivia. Cele două surori se consultau și discutau mai în toate cele importante sau mai puțin importante din viața lor. Bibica îi spunea celei mici de multe ori așa:
-Mâine voi revoluționa această țară, de n-o fac să nu-mi spuneți Bibica. Am gândirea așa clară- nu-mi pierd în zadar ziulica. Am să inventez ceva deosebit, să dureze peste un secol. Abia azi mi-am amintit că la noi comunicarea va juca un mare rol. Aici sau poate mai departe, tehnica o să-și spună cuvântul. Va circula și pe Marte, stăpân peste tot e gândul. Fulgarino, împărat nu prea isteț, conduce ținutul numai cu teroare. La el inteligența nu are preț, asta, sincer, chiar mă doare! Ascultă Olivia, tu, la mine:
Să nu divulgi la nimeni secretul acest. Am în minte doar circuite fine și pot trece cu brio orice test.
Olivia îi spuse derutată:
-Ce poți să inventezi surioară?
-Ai mintea îmbâcsită de idei, gândul aiurea îți zboară, ai la creier...clopoței. Un telefon fără fir? Cine a mai auzit de asta? Nu pot gânduri să înșir, ne-a căzut pe cap năpasta.
Bibica îi spuse calmă:
-Să vezi ce de bănet drăguță, va pica-n casa noastră. Oboseala nu mă cruță, îmi face ziua mai proastă. Circuitul acesta mic lângă unul mai măricel.. Ah! de oboseală pic, dar zic:
-Fulgarino este un tembel, care nu acceptă inovații în zonă. Vrea să trăim ca niște înapoiați, am idei, în cap o tonă, asta trebuie voi să aflați. Cine spune că un bărbat a inventat telefonul mobil?
-Precis minte, nu-i adevărat, fiindcă e ...puțin debil. Dumnezeu îmi este martor, invenția -i doar a mea. Or să afirme unii-n cor: "a revoluționat lumea"
Olivia, speriată, spuse:
-N-a mai trăit sărăcuța. mama noastră cea dulcică, să se bucure drăguța, de Bibica ei cea mică. Ar fi zis la toată lumea;
"Asta-i invenția fetei mele"
-Uităm toți că viața-i grea, și avem multe clipe rele.
Timpul va rezolva totul. Invenția ta e genială. Se respectă numai efortul și reușita...finală. Bată-te norocul să te bată! Ce aștepți tu de la viață? Ești urâtă dragă fată, arăți exact ca o paiață.
Bibica,uimită,spuse Oliviei:
-Dacă tu ca soră, dragă, mă insulți acum în față. La minte nu ești întreagă, ești atât, o simplă cață. Trebuie unite să fim, și la bine și la rău. Suntem triste, dar zâmbim, ai acum cuvântul meu. Am inventat și ghideronul. care-ți va indica precis, drumul bun în călătorii. Astăzi ți se pare vis dar poți zări lejer și norii. Nu divulg acum nimic, pentru că am fost nemulțumită. Fulgarino la minte-i pitic, știința toată-i adormită. Trezește-te ingrato acum. Ești știință nu o cărpă. Nu poți sta acum în drum, ca cea mai ieftină târfă.
Apare Fulgarino, însoțit de garda sa, le spuse mânios:
-După ce ești doar o slută, vrei să-mi faci și anarhie?
Îți ofer-n dar o plută, să dispari cât mai ești vie. Vreți să aveți comunicare între toate fetele urâte? Bibica nu te da mare, c-ai să iei pe spate bâte. Nu avem nevoie de inovații, le eliminăm pe toate. Bărbații nu-s vinovați, că-s mai proști decât o fată.
Bibica, răspunse sec:
-Pe alte meleaguri cu siguranță, îmi va ridica statuie. Dar asta-i fără importanță, nu snntem "bătuți" în cuie. Vei mai auzi de noi. Viața își urmează cursul. Sunteți la minte prea goi, mă apucă imediat plânsul. Plâng , însă nu pentru voi, ci pentru țara asta năpăstuită, care suportă multe ploi, de griji multe-i mistuită.