Capitolul 15


Să-ți trăiască!

De mai mult timp, în cazărmile brașovene domnea panica. Se zvonea că e posibilă o inspecție de fond a unei comisii din M.F.A, acțiune în urma căreia era posibil ca multe capete de comandanți să cadă.
Colonelul Marica era cât se poate de neliniștit. Știa că militarii săi, mai ales proaspeții recruți, nu stăteau prea bine cu pregătirea de luptă și politică, dar se temea și mai mult de o eventuală discuție om la om între cei de la minister și subordonații săi.
- Tovarăși militari, spuse Marica într-o dimineață, la raportul batalionului, în curând vpm avea bucuria să primim în mijlocul nostru o inspecție de la minister. Să facem totul pentru a-i primi cum se cuvine!
- Cum se cuvine, tovarășu? se auzi o voce din front.
- Bă, Tuteașcă, te-aș invita să-nveți să raportezi! Se burzului colonelul.
- N-a fost Tuteașcă, tovarășu, îi șopti maiorul Stroe.
- Nu mă mai învăța tu pe mine, îi cunosc vocea lui Tuteașcă dintr-o mie, replică șeful.
- Raportez, tovarășu colonel, nu suntem aici o mie de oameni, explică Stroe. Și, dacă-mi permiteți. Tuteașcă nu-i prezent la raport, l-am trimis la perfecționare, la Oradea, ați uitat?
- La Oradea? se chinui Marica să-și amintească, parcă era ceva, de ce l-am trimis noi acolo?
- Chiar c-ați uitat, tovarășu, îi reproșă șeful de stat major. Și doar am discutat atâta până ne-am hotărât unde să-l trimitem în perioada asta când trebuie să-i nască nevasta.
- Bă, ai dreptate, cum să nu-mi aduc eu aminte ... dar ce vrei, cu zăpăceala asta! .. exclamă colonelul. Și ce-a făcut, o fi născut nevastă-sa?
- Cred că nu, încă nu mi s-a raportat. Dar mai sunt încă vreo 2-3 săptămâni din cursul de la Oradea.
- Foarte bine, foarte bine, se bucură Mareșalul, poate-l țin ăia acolo până scăpăm de inspecție.
Apoi se adresă din nou militarilor adunați la raport:
- Tovarășilor, cazarma trebuie să strălucească ca luna!
- Când e-n eclipsă, se auzi aceeași voce.
- Nu se poate, dacă ăsta n-a fost Tuteașcă, eu îmi tai gâtul, strigă Marica.
- Pe cuvânt? întrebă vocea misterioasă.
- Batalioooon, dreeeepți! tună colonelul. Treceți la program! Comandanții de subunități la mine într-o juma’de oră!
- Militarii rupseră rândurile, mulți dintre recruți împiedicându-se în bocancii cu o măsură - două mai mari sau mai mici decât picioarele lor. Fruntașii și caporalii își luară grupele și porniră să le arate tinerilor soldați care e “ăl cu paie și care-i ăl cu fân. Subofițerii și angajații civili se răspândiră către magaziile sau atelierele lor, iar ofițerii rămaseră să discute măsurile necesare în vederea inspecției.
- Tovarăși, eu cred că e o adevărată onoare pentru noi să primim niște oaspeți atât de importanți, își exprimă părerea căpitanul Pop.
- Ai dreptate, mă, Popicule, dar onoarea asta ne putem lipsi, răspunse locotenentul major Cocoș.
- Ce-ți pasă ție? Teriștii tăi sunt deja bine pregătiți, că au deja patru luni de armată, interveni locotenentul major Dominte. Dar îți închipui ce-or să arate bibanii?
- Dai și tu vina pe gradați, zici că ei i-au pregătit pe ăștia noi, îl liniști Cocoș.
- Ai dreptate, dar pe gradați cine i-a pregătit, ha? ripostă Dominte.
- Mă, voi mai bine ați tăcea. Oamenii se mai pun ei cumva la punct, îi mai înveți, îi mai ameninți... dar cu fiarele mele vechi ce naiba mă fac? se lamentă Sarci.
- Le duci la triaj, la marginea orașului, îi propuse maiorul Loghin.
- La triaj? De ce tocmai acolo? se miră Sarci.
- Pentru că acolo e groapa de gunoi, îi explică maiorul.
- Tovarăși, poftiți la tovarășul colonel! se auzi vocea lui Stroe din ușa comandamentului.
- Hai să ne scarmene Mareșalul, acceptă resemnat căpitanul Teodorescu, urmându-i pe colegii lui în birou la Marica.
- Tovarășu colonel, vă rog să-mi permiteți să fac prezența, deschise discuția șeful de stat major.
- Da, maiorule, ia-o pe subunități, fiecare trebuie să știe bine ce are de făcut, spuse Marica.
- Am înțeles, tovarășu colonel. Compania I, căpitanul Dan?
- Prezent!
- Compania a II-a, maiorul Loghin?
- Prezent!
- Compania a III-a, locotenentul major Dominte?
- Prezent!
- Serviciul administrativ, căpitanul Popa?
- Prezent! Vă rog să-mi permiteți să raportez!
- Da? Spuse, curios, colonelul.
- Tovarășul căpitan Teodorescu a zis că venim aici la scărmănat.
- Așa ai zis, bă? țipă comandantul. Ce noroc ai tu că vine inspecția asta! Să-mi aduci aminte să te bag la arest după ce se termină. Hai, bă Stroe, mai repede cu prezența aia!
- Am înțeles, tovarășu! Parcul auto, locotenent major Sarci?
- Prezent!
- Tovarășu colonel, mai avem serviciul tehnic, dar Tuteașcă e plecat, știți dumn...
- Prezent! răsună glasul lui Tuteașcă și plutonierul răsări din spatele înaltului Cocoș.
- Cum să fii prezent, bă? se frecă la ochi Mareșalul. Tu nu ești aici, ești la Arad!
- Oradea!
- Ha?
- Raportez, sunt la Oradea, nu la Arad, dar astăzi sunt prezent.
- Bă, tu te-ai născut ca să-mi fii mie piază rea! strigă șeful. De ce-ai plecat de la Oradea? S-a terminat cursul? Prost ești, bă, Stroe, ai greșit data.
- Tovarășu colonel, spuse Tuteașcă, raportez: la prima întrebare, nu, cursul nu s-a terminat, la a doua, da, adică... nu.
- Stai, bă, plutonier, dacă nu s-a terminat cursurile alea, ce cauți la Brașov? se miră Stroe.
- Raportez, acum se fac verificări, și...
- Aha! ție ți s-a făcut frică și ai fugit, se dumiri șeful de stat major.
- Nu tovarășu, dar am raportat că rog să fiu verificat primul ca să pot da o fugă pănă acasă. Știți, trebuie să nască nevastă-mea.
- Felicitări, nea Petrică, îi strânseră mâna Cocoș și Sarci.
- Bă, aici e ședință, nu nuntă! urlă Marica. Să trecem la lucruri serioase!... Probabil că te-au trimis ăia acasă că n-ai fost în stare să răspunzi, îl întrebă el pe Tuteașcă.
- Raportez, tovarășu colonel, am luat febe, răspunse plutonierul.
- Probabil că le-a dat vreun plocon, tovarășu colonel, încercă Stroe să-l liniștească pe comandantul care fierbea.
- Bă! Bă! ... tu să pleci! La Oradea! ... ba nu, nu la Oradea, că ăia sunt proști, în altă parte! Și să stai acolo, să nu mai vii pe capul meu!
- Am învoire 3 zile începând de azi, spuse Tuteașcă. Dacă-mi permiteți, vreau să ajut și eu la pregătirile pentru inspecție.
- Lăsați-l, tovarășu colonel, interveni Stroe. Sunt destule de făcut și la partea tehnică: echipamente electronice, chestii ...
- Să stea! ... să se ducă! se înecă în țipete Marica. Să trecem la treabă! Bă, trebuie să ...
- Tovarășu colonel, sunt caporal T.R. Dandu, vă rog să-mi termiteți să raportez, îl întrerupse telefonistul de serviciu intrând în birou.
- Ce mă-ta pe gheață mai vrei și tu, bă soldat? se supără din nou Marica.
- Îl cheamă la telefon pe tovarășu plutonier Tuteașcă.
- Spune-le că nu poate, e în ședință.
- Raportez, zice că e urgent.
- Ai auzit, bă? Du-te-n ... ăsta, la telefon , ordonă șeful.
- Permiteți să vorbesc de aici? întrebă Tuteașcă ridicând receptorul aparatului de pe birou. Alo? ... eu sunt ... poftim? Când? ... vă mulțumesc, sărut mâna, încheie plutonierul.
- Bă, cum vă zic, la compănii trebuie să ...
- Cine era, nea Petrică? șopti căpitanul Dan.
- De la serviciu de la nevastă-mea. Au dus-o la maternitate, răspunse tot în șoaptă Tuteașcă.
- Eu nici nu știam că e însărcinată, comentă Dominte. Dar cum poți să stai atât de liniștit?
- Ce să fac? Mă mănâncă ăsta dacă cer voie să plec, fug mai târziu, după ședință.
- Ce tot șupotiți voi acolo, bă? ați auzit că aveți sarcina să ...
- Raportez, despre sarcină vorbeau, tovarășu colonel, spuse Popa.
- A, despre ... păi cum, nici n-am apucat să spun ce gânduri am?
- Nu despre sarcina dumneavoastră era vorba, tovarășu colonel, îl lămuri căpitanul. Raportez: vorbeau despre sarcina nevestei lui Tuteașcă.
- Tovarășu plutonier Tuteașcă, dacă nu vă supărați, tovarășu fost soldat în termen Popa, îl corectă plutonierul.
- Bă! Bă! ... tu-l înveți pe căpitan să vorbească? Ce naiba mai vrei iară, bă, țipă colonelul la teristul care băgase din nou capul pe ușă.
- Raportez, îl caută din nou pe tovarășu plutonier. I-am făcut legătura aici.
- Alo? spuse Tuteașcă la telefon, fără să mai ceară aprobarea, cine? A, maternitatea? Cum? ... Ura! Sărut mânușițele, doamnă, mulțumesc mult de tot, mai adăugă el și închise. Ura!
- Ce-i, nea Petrică? se grăbiră să-l întrebe Cocoș și Dan.
- Ce să fie, băiat e! explodă de bucurie plutonierul. Trei kile și trei sute. Tovarășu colonel, aprobați să fac cinste?
- Ce-i bă, ce tot spui tu acolo? se miră Mareșalul.
- A născut nevastă-mea, am un băiat, explică Tuteașcă.
- Nu se poate, cum să nască acum? Trebuia să mai aștepte măcar 3 zile, să fii tu plecat, comentă Stroe.
- Tovarășu colonel, ar trebui să-l lăsăm pe Tuteașcă să plece, spuse maiorul Loghin. Trebuie să-și vadă și el copilul ...
- De copilul lui ne doare pe noi acuma? Doar știți că la 15 septembrie vine ministerul peste noi și nu mai avem decât două săptămâni. Ce, îmi pune copilul ăstuia cazarma la punct? urlă Marica. Doar v-am spus că aici e vorba de sarcini!
- Gata cu sarcina, tovarășu colonel, spuse Tuteașcă. N-auziți c-am născut?