În lacul Morisa, de lângă insula Zafera, s-au întâlnit pentru a-și rezolva divergențele ivite între ele din cauza poluării, următoarele viețuitoare: Lipitoarea Lina, Șarpele Șabon, Crabul Cromon, Meduza Merida și Brotacul Boboroc.
Cea mai agitată dintre toți este Lipitoarea Lina care-i amenință:
-E deajuns o lipitură, praf o să vă fac pe toți!
Sunteți doar o adunătură, de îngâmfați și idioți. Lacul ăsta era curat acum zece ani și mai bine; Atâția ani numai ați stat? V-Ați holbat direct la mine. Lipitoarea face, drege, suge sângele din noi. Nu vedeți să sunteți blege? Lacul este o groapă de gunoi. Voi vedeți doar paiul din ochi, de aici, nu mai de la distanță. Să vă scuip, să nu vă deochi- Nu aveți deloc prestanță. Mătasea broaștei aveți pe cap, și la creier tot așa...Luați-o de pe acum la trap, nu cum face meduza, lașa! Așteaptă cu gura căscată, să vină o muscă-n ea. Bătrână și terminată,pe deasupra, viețuitoare rea.
Meduza Merida auzind ce se spune despre ea, sări în sus de ciudă, amenințându-i:
-Eu stau cu gura căscată, Lipitoare rea ce ești?
Ai pe creier cred o pată, nu știi decât să bârfești. Poluarea aici în lac, au făcut-o doar cei doi. Șarpele și un brotac, umblă de parcă-s strigoi. Șarpele cu venin expirat, îl pune în lac și pleacă. Nimeni nu l-a condamnat, și nu l-a certat oleacă. Brotacul cu labe murdare, vine și se așează pe un nufăr. Esta blestemat de babe; Un râios, nu pot să-l sufăr . Dacă așa vreți să trăiți, vă zic pa, la revedere. Vine vremea și o să vă căiți...Toți de aici, curând veți piere.
Șarpele Șabon intrigat de cele auzite, le spuse:
-Voi vorbiți dragi amețite, o meduză și o lipitoare?
-Vorbele voastre-s clocite. Sunteți două bârfitoare. Veninul meu este de calitate; De unde ați scornit toate?
Eu nu poluez nimic, sunteți netoate! La voi asta e dreptate? Vino să te sărut meduză; Ai să vezi ce venin am. Nu-s ca tine o ventuză, fără minte-n cap- un gram. Eu nu am drept hrană sânge, cum este Măria sa Lipitoarea. Bârfa asta nu vă ajunge? Poluați cu ea lacul și marea.
Brotacul Boboroc, sări ca ars și le spuse:
-Și eu sunt de partea ta, măi șarpe, amice, frate. Au făcut-o mult prea lată, cele două deocheate. Ce au ele cu lăbuța? Nu-i murdară, e curată. Eu am cap nu tărtăcuță- conștiința îmi este imaculată.
Crabul Cromon, mișcat de cele auzite,le spuse:
-Am spus de multe ori, trebuie să fim atenți. De poluare poți să mori. Nu suntem prea vigilenți. Eu sunt mic pe acest lac; Mă ascultă cineva? Greutăți o să vă fac: De mâine încep greva. Nu mai curăț nici un deșeu, de aici sau din altă parte. Să mă mișc îmi este greu... Nu știu eu prea multă carte. V-ați făcut atât de răi, bârfitori și mitomani. Nu aveți în viață căi,- Adunare de hoțomani. Vă las moștenire frați, o carte cu anecdote. Sunteți toți niște pătați, mutați-vă în niște grote, să vi se piardă orice urmă, și din lac și de aici. Toți sunteți ca și o turmă. Fără importanță. MICI.