În urma unor experiențe nucleare pe planeta Martagona toți locuitorii care au rămas-n viață au suferit o serie de transformări care le dădeau un aer de groază, de disperare și neasemânare cu ființele umane. Singurul care a rămas neschimbat era regele Șapera. Să vedem dacă aceste ființe umane au rămas cu ceva bun în gând, în suflet și-n comportament. Ele sunt: Prințul Nardy care duce lipsă de urechi, lordul Gaby care duce lipsă de nas, marchizul Monty care duce lipsă de dinți, prințesa Antonia care-i lipsește părul și ducele Dante care-i lipsește buza de jos. Ei s-au întâlnit pentru a face o petiție către regele Șapera ca să înceteze cu experiențele de pe această planetă, fiind sătui de aspectul înfiorător pe care îl au de câțiva ani încoace. Cel care începu discuția , este prințul Nardy care le spuse clar:
-Este un rege atât de bleg; Nu am un cuvânt mai bun. Eu nu pot să-l înțeleg! atâtea petiții...ce să mai spun! A permis în această zonă, să se facă experiențe nucleare. În organism avem poluare, răbdarea ne-o pune la încercare. Prima dată mi-a căzut o ureche, sunt chiar surd, vedeți voi bine. O să mă apuce îndată o "Streche"- Ia priviți acum la mine:
N-am lipsă numai urechea dreaptă, o să-mi cadă și cealaltă, lent. Lumea de aici nu este înțeleaptă! La poluare nu am fost atent. Îl prindem pe Șapera când nici nu se așteaptă. Îi aplicăm un tratament urgent. Este vreo persoană aptă, să se poarte cu regele violent? Îi rupem trei dinți și nasul, apoi părul. urechile și gura. Dacă acum vom iuți pasul, în final vom striga: Ura! Iau de la el o ureche bună, să fac transplant la capul meu. Ce vă plouă și vă tună? Nu aveți nici un Dumnezeu.
Lordul Gaby, fără nici un chef le spuse:
-Nu ai urechi dar fără nas, ce poți să mai comentezi?
Am fost prost că am rămas pe planeta asta unde poți să delirezi. Nu am miros, e tragedie. Asta este acum oful meu. Sunt totuși ființă vie! Am sufletul negru și greu. Ca sa primească deșeuri aici, a luat dolari cât un munte. Ne consideră proști și mici , nu are cine să-l înfrunte. Dacă nu vă place cum arătați, desfințați oglinda măcar. Sunteți proști și chiar sonați, vă agitați, sincer în zadar.
Marchizul Monty le spuse supărat nevoie mare:
-Fără urechi și fără nas, arătați ca bunica din Neptun. Nu aveți în voi nici glas, să-l contrați pe acest nebun. Cănd eram copil de școală, dinții erau albi și sănătoși. Mi-au căzut acum în poală... nici nu trebuiau să fie scoși. Ultima a căzut măseaua de minte. Am plâns după ea ca un copil. Regele ăsta zevzec, ne minte, cred că la creier este debil.
Cheala de prințesă Antonia, se tângui astfel:
-Ce păr ondulat aveam, surați; Era o încântare să-l privești. Acum suntem toți supărați că ne spune regele "povești". Poveștile astăzi nu sunt bune, nici la adormit copilași. Mi-e dragilor, inima -mi spune:
Prea sunt mărunți acești pași. Ce petiții să trimitem la idioți? De nimic lor nu le pasă. Sunt doar o adunare de mafioți, noi proștii le cădem în plasă. O femeie fără păr este o arătare.Unde-i podoaba ei cea mai de soi?
Pot să vă pun acum o întrebare?
-De ce la creier păreți cam goi?
Ducele Dante, plictisit peste măsură de cele auzite, le spuse:
-Noi la creier suntem buni, Doamnă Antonia, prietenă dragă. Dar astăzi nu putem face minuni, omenirea asta este prea bleagă. Banul este acum la putere, iar noi uităm că suntem mutanți. Regele Șapera a făcut avere din prostia noastră de figuranți. Nu pot să strig doar eu pentru că-mi lipsește o buză. Mi-e frică -sincer- de Dumnezeu, treaba asta nici nu mă amuză. V-ați obișnuit cu starea asta; Stați și răbdați până la final . Asta vă este soarta și basta! Nu aveți forță să ajungeți la mal.