agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-30 | |
A treia țigară și autobuzul nu vine
așteptarea râcâie în mine nervii scurmă tot mai adânc până în miezul revoltei de a trăi prost într-o societate flască și inertă la bunăstare și progres în sfârșit apare înăuntru înghesuială și ghionturi suntem presați într-o conservă de metal aerul nespălat de o lună se joacă cu nările noastre și se ascunde sub tălpi pe un scaun o tânără seducătoare ca un ideal înalt se uită pe geam înfățișarea ei pătrunde fără să mă întrebe în minte umplând fiecare ungher, fiecare fibră gândurile încrezute fac sluj în fața ochilor în care verdele a fost șlefuit până la esență a coborât apoi ca o stea căzătoare… mă grăbeam să mă întâlnesc cu o cunoștință strada era un animal cu pielea de piatră lenevind în soare prin blana ei se mișcau puricii - mașinile – deodată mi-a apărut în față cometă de frumusețe explodând în ochii mei și lăsând un crater adânc de iubire m-a privit superficial și mi-a zâmbit enigmatic privirea ei a topit ziua și timpul și spațiul… zilele s-au scurs în ritmuri egale, perfecte, indiferente mintea a devenit o zonă seismică zguduită des de cutremurele iubirii o măsea s-a revoltat dorind să scape de tirania limbii a transmis nervilor impulsurile durerii o durere activă, frenetică ce-mi sfredelea adânc spațiul liniștii răzvrătirea măselii a făcut ravagii prin controlul condus de rațiune a pătruns în fiecare celulă-nerv și a tăiat în carne vie am mers la dentist pentru a extirpa demonul durerii acolo am întâlnit-o din nou rochia albastră, fină era în culmea fericirii de a se mula pe un corp perfect părul lung, blond conștient de valoarea lui inestimabilă cu filigrane de aur învoalte aștepta complimente ne-am privit și parcă lumea s-a dezintegrat într-un cataclism dulce realitatea pulsa torturant de dulce în ritmul chipului ei un surâs zglobiu ca un izvor i-a luminat fulgurant fața năucit m-am uitat în altă parte nu știu dacă m-a recunoscut nu știu… noaptea – jivină neagră – era lângă pat mă adulmeca îi simțeam miasmele imunde nu puteam să dorm insomnia își înfipse ghearele lungi și ascuțite în corp am ieșit afară în noapte să mă lepăd de jegul insomniei să mă spăl în apa răcoroasă a aerului strada – animal cu pielea de piatră – dormita îi auzeam respirația egală aburind vitrinele magazinelor mă îndreptam spre pod și noaptea mă urmărea prin ochii electrici policromi ai panourilor luminoase râul aluneca tulbure și impasibil mușcând cu dinți uzați de maluri o nălucă era suspendată pe balustradă într-un firav echilibru dedesubt genunea o privea lacomă de a o strivi în brațe îngrozit m-am apropiat și în întuneric i-am recunoscut părul răvășit silueta fantomatică era ea obsesia mea torturantă fetiș, totem, talisman, miracol eres supranatural de seducție și miraj feminin toate laolaltă într-o simbioză de iubire efervescentă tremura convulsii o cutremurau înfățișarea-i avea spectrul morții m-am aruncat asupra formei fantomatice ca o fiară sângeroasă asupra prăzii numai că eu încercam s-o smulg din încleștarea morții și am prins-o în ultimul moment era sfârtecată de spasme sărman bulgure zgrunțuros de agonie sfărâmat în materia cleioasă a disperării am prins-o în brațe cu puterea vieții ieșită învingătoare de această dată asupra morții… mai târziu am întrebat-o care este cauza acestui gest deznădăjduit de a rupe definitiv cu viața s-a uitat adânc, sfredelitor în ochii mei ah, cu acea esență pură și densă de verde răscolind pământul lăuntric cultivat înainte de apariția ei siderală cu artă, liniște și automulțumire și mi-a spus un singur cuvânt : “incestul” am simțit cum mă afund în cele șapte cercuri ale infernului într-o miime de secundă de o mie de ori însă existența este un dar oferit doar supraviețuitorilor din avalanșa încercărilor capitale și din calvarul decepțiilor totuși iubirea trece peste nemernicii se autopurifică trecută prin spuza stărilor contradictorii șterge totul, uită sacrilegiul cărnii pângărirea religiei frumuseții printr-un act ce blamează numele de om iar titularul acestui act, autorul acestei fapte merită să poarte vizibil pentru toți, în public blazonul de “Antiom”. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate