agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2830 .



numele din apa sacră
proză [ ]
mosaique din lhasa - jurnal

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2006-12-06  |     | 



așa am primit apele, darius, odată cu numele.

se făcea că mi-erau părinții plânși. eu nu înțelegeam. spre altarul bisericii, era decembrie, urmele oamenilor îmi rămâneau pe frunte. fiecare se așeza pe lângă un zid. târziu, au construit zidurile în ei. unul câte unul. să fie casă pentru prunc. să fie apărat de ursirile rele.

pruncul vedea cum cărămizile îl privesc grav, cu ochii lor negri, prin spații imposibile. și nu înțelegea, darius, nu înțelegea cum de mama avea mâinile pline de cenușă, cum de tata scria pe coloana de morți "aici am botezat o fiică a Domnului". iar ochii aceia aveau centrul pretutindeni.

cum nu știa nici vorbi, pruncul ce eram își trecea numele prin flacără. să își ardă așa, de la început, soarta. nici vântul nu era pe atunci potrivnic, darius, nici zăpezile nu sângerau la amiază. așa erau vremurile, pe umerii părinților.

și zidurile erau tot mai în carne, se ridicau încet, până când pruncul a devenit grăitor. și fiindcă nu se mai putea desprinde dinlăuntru, a început să citească în oameni, darius. le vorbea în somn. despre ei. îi striga pe nume, să îi trezească, să le amintească așa, în fiecare zi, că există.

într-o zi a uitat să respire. a umblat pe sub ziduri, a întâlnit morții vii. de spaimă, a început să le scrie pe oase,apăsat, numele. tremura odată cu pământul. așa a înțeles că vuietul din inima păsărilor e semn de trecere. și a trecut. în arborele de lumină s-a închinat pentru ei, dezrădăcinații de sacru.

de atunci, darius, de atunci pruncul ce am fost îmi umblă prin nume. și nu mă lasă, noaptea, să pierd apele.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!