Domnule anonim,

Sunt eu, Moș Crăciun, vezi bine că exist atâta timp cât primesc și răspund la scrisori, chiar dacă în acest an tu nu mi-ai scris, eu îți cunosc gândurile, ba chiar și pe tine din moment ce-ți trimit acum aceste rânduri despre femeia pe care o iubești. E drept că e un pic cam ciudată și poate nițel cam nebună pentru că trăiește după niște legi stranii, pe care nu oricine le poate înțelege iar poeții au fost întotdeauna săriți de pe fix și cel mai adesea săraci. Ei ard prea mult și trăiesc orice clipă intens, uneori plâng sau râd aiurea fără motiv, fumează de pârjolesc totul în jur și unii dintre ei beau de sting. Poeții nu caută compasiunea ci mai curând caută să ofere compasiune, nu aleargă să fie înțeleși ci mai ales vor să înțeleagă pentru că dețin una din cele mai profunde taine ale universului, aceea că tot ce merită să fie făcut cât trăim este ceea ce facem pentru alții, lor dăruindu-ne. Si totuși, gura lumii spune că uneori acești aiuriți uită până și de proprii copii iar o parte dintre semenii noștri aruncă după ei cu pietre, strigându-le că sunt părinți denaturați, “huooo, la muncă, mai lăsați dracului arta, că din ea nu se poate trăi”. Atunci poeții se simt ca niște flori ale răului dar pășesc mai departe, cu fruntea la stele și umerii drepți, doar sufletul și-l simt pentru o clipă ușor gârbovit, și totuși mai fac o plecăciune înaltului rugându-se ca muza să le fie veșnic aproape iar până la urmă consideră aceste huiduieli ca pe un semn de admirație, ba chiar de oftică din partea celorlalți care nu pot fi ca ei. In fond și la urma urmei, macii nu sunt decât niște buruieni, dar cât de sărac ar fi pământul fără vălurirea lor printre câmpuri.Vezi tu, dacă un poet își pune mintea și voința la treabă, el va putea construi orice, dar eu nu voi putea niciodată să scriu un poem ca al lui. De aceea trebuie să-i prețuim, ei dau viață tuturor lucrurilor și indiferent de sunt femei ori bărbați cunosc la fel durerile facerii născând în fiecare zi câte un poem pe care îl cresc și îl îngrijesc tot timpul anului cu mâinile pătate de scris, pentru ca apoi să-i dea drumul în lume ca un hulub de lumină când decembrie bate la porți, iar eu îți spun că de aceea ninge așa de frumos iarna și mă minunez când îi văd cum îmi înhamă la sănii în cuvinte meșteșugite toți renii de rămân gură-cască până și eu, cât sunt de Moș Crăciun. Tare sunt frumoși poeții, cu toate defectele lor pentru că aceste defecte sunt în același timp și calitățile cu care Divinitatea i-a înzestrat punându-le în loc de inimă ceva serafic și special din care cei din jur se hrănesc. Este cam complicată, femeia asta a ta, dar tu, ca un bărbat sensibil și inteligent ce ești (cel puțin așa te-a descris ea într-o scrisoare în care se lăuda că te iubește mai mult decât toate cadourile ei de Crăciun la un loc) vei ști pe ce parte a sufletului s-o răsucești pentru ca ție să ți se potrivească la fel de simplu cum învârtești pe deget o șuviță de păr când dimineața îți așezi zulufii și ochii verzi în oglindă, sau ca atunci când decojești cu poftă o portocală și apoi toată casa se umple de mirosul ei neasemuit. Ai grijă, să n-o numești însă niciodată “păpușă” pentru că atunci se va supăra și asta doar pentru faptul că păpușa reprezintă în mintea ei doar un obiect cu care poți face întotdeauna ce vrei, indiferent de o dezbraci ori o îmbraci cu haine la modă sau retro, pentru ca apoi, atunci când te plictisești s-o arunci în lada cu jucării prăfuite din pod, uitând-o acolo. Atâta timp ați irosit trăind unul fără celălalt, deși ea spune că e un timp câștigat tocmai pentru ca acum, când v-ați întâlnit să știți a vă prețui și a fi îngăduitori unul cu altul... Așa că, ai răbdare cu femeia care vrei să fie a ta, ascult-o și las-o să-ți îndruge verzi și uscate când te plimbă zile în șir pe străzi ce nu duc nicăieri tratând-o ca pe egalul tău, chiar dacă ea are ciclu și în anumite zile gândește doar cu ovarele. Si... abia mai apoi, într-un târziu să o iubești cum fac pământenii. De rest, mă ocup eu, nu te neliniști, ca pe un cozonac înflorit, la ușă ți-o voi aduce în ajunul Crăciunului, împreună să împodobiți bradul!

p.s.

Acesta este mesajul ei către tine: „ de ce să dorm, dacă tot nu te visez... Mai bine strâng nopți albe-n ferestre ca sa ști ce mult te iubesc! „
Ti-am spus doar că nu e prea întreagă la minte, o mai vrei ?!...