Pe planeta Cozira erau cele mai sărace viețuitoare din Univers. Erau neamuri de broaște țestoase, viermi inelați, șerpi veninoși și crabi anemici. Astăzi 7 ianuarie 3500, s-au adunat ca să se consulte în privința sărăciei. Cel care luă cuvântul este șarpele Sinabox, care le spuse agitat:
-Nu îmi mai trebuie clopoței, mațele îmi chiorăie. În urechi am numai clei, grijile mă chinuie. Nu știu cum să mai alunec printre pietre și nisip. Zilele astfel îmi trec. Mă gândesc la un tertip: Iau veninul și-l colectez ca să-l duc la un spital. Ce credeți că delirez? Să vedeți atunci carnaval! Veninul meu e de soi, nu poate fi înlocuit. Pe planetă, aici, la noi, sunt sărac dar nu-s scrântit. Poate fi folosit excelent în operații sau anestezii. Se vede că am talent, m-apuc să scriu poezii. Să îl văd pe domnul Cobra când va face un bilanț. N-o să-și vadă nici chiar umbra, îl las fără nici un sfanț. Am să trimit și un eșantion: "venin de bună calitate" Domnului Boa, al meu vecin . El este un prieten bun si-mi
va da banii-n carate. Dacă însă nu mănânc, de unde să am venin? Îmi vine acum să plâng, îmi trebuie și puțin vin. Nu am de-aia, nici de cealaltă, m-am săturat de datorii. De necaz inima-mi saltă, mi se aștern în cap toți norii. Dacă este refuzat în final al meu venin, visul mi sa destrămat, viața asta mi-e doar chin.
Venit în goană, broscoiul Boloxar, spuse:
-Degeaba ai tu venin, șarpe făr' de căpătâi! Puterile nu te țin să alergi, să fii întâi. Vecinul tău , Domn Piton, are un venin a-ntâia! Nu mai ești acum pe tron, ai venin precum îi râia.. Nu se laudă ca tine, de mult l-a dus în laborator. Ascultă bine la mine: Ești sărac și neascultător. Peste tot unde călcați numai cuiburi pline cu venin. Șerpii sunt toți niște ratați, vor doar să le meargă-n plin. Dacă ei ajung bogați, noi, ăștia de pe aici, o să fim curând clonați. De asta ce poți să zici? Eram toți la un nivel, săraci, însă cu demnitate. Ei în viață au un țel: Veninul lor de calitate
Alunecând agale, viermele Vitocix, le spuse:
-Nu am nimic de vânzare, nici nu pot să mă prefac. Nu am casă, și nici sare, nu vorbesc nimic - eu tac. Nu am nici un venit. Gânduri negre mă apasă. Cât pe planetă am scormonit, sărăcia nu mă lasă. De mine se ține scai, vai de traiul meu mizer, dacă mor eu plec în rai. N-am avut în viață fler. Deasupra sau dedesupt pe planeta asta neprimitoare, am muncit de m-am rupt, și nu m-am ales c-o floare.
Crabul Crobix, le spuse clar celor aflați acolo:
-Nu pot să dau soluții, la săracii-lipiți. Degeaba facem discuții, de muncă nu vă sfiiți. Stați, vă plângeți de pomană, n-aveți nici o rezolvare; un cuțit pus drept pe rană, și se naște o întrebare: Cine s-a născut bogat? Aici sau pe altă planetă? De treabă s-a apucat și spun drept că nu regretă.
Șarpele Sinabox interveni în discuție:
-Sărăcia nu-i o boală, se poate, deci, vindeca. Chiar de-i negru ca o smoală, urechea nu-ți apleca. Puneți umărul la muncă! Nu mai stați la clevetit. O să aveți și bani la pungă, sărăciei îi dați cu flit
Viermele Vitocix îl contrazice pe Sinabox, spunându-le:
-Într-o zonă mai bogată poți face chiar investiții. Taci! că ai făcut-o lată. Știi că ne conduc tâmpiții. N-avem apă, nici resurse, deci noi ce putem să facem? Alergători fără curse; mâța de coadă s-o tragem
Crabul Crobix le spuse în final:
-Ați auzit voi de evrei dintr-un ținut îndepărtat?
Au fost ajutați de zei, în pustiu pomi au plantat. Noi nu putem face așa? Dacă avem puțin noroc, o să ajungem precum pașa, nu ne mai mutăm din loc Scăpăm de sărăcie, în final, asta este scopul nostru. Ori la bal, ori la spital. Acum zic: ăsta ni-i rostul. Lăsați bârfă și minciuni, treceți toți acum la treabă. Munca va face minuni. Nu irosiți timpul degeaba.