În peștera Cromona, departe de lumea agitată, era un pustnic pe nume Terenius. Acesta se săturase de mârșăvia și minciuna din orașul său Contadina, și se pregătise sufletește să îndure o viață de pustnic. Si-a luat din casa care o avea șapte cărți de rugăciune, un coș de paie în care să-și pună unele alimente și un fes de lână. Toata viața Terenius făcuse numai bine și avea o mulțime de prieteni. Rezultatul nu a fost cel așteptat, ba, din contră, a obținut doar durere, nemulțumire și rău din partea prietenilor. Având niște puteri supranaturale, Terenius se ferea să zică de rău sau să blesteme, căci atunci se întâmpla o nenorocire. Cel care-i făcuse rău era trăznit pe loc, sau i se întâmpla ceva aducător de moarte. Să povestim trei evenimente din viața pustnicului Terenius, care au avut o finalitate dezastroasă pentru așa zișii lui prieteni. Avea Terenius un prieten pe nume Botos, care era în mare impas deoarece banca trebuia să îi ia casa. El luase o sumă mare de la bancă pentru a-și deschide un magazin. Magazinul de îmbrăcăminte nu a fost o investiție bună pentru că majoritatea locuitorilor cumpărau produse second hand. În câteva luni magazinul a dat faliment. Botos s-a gândit că Terenius poate să-l ajute să iasă din impas și să-i împrumute bani pentru a plăti banca. Terenius l-a ajutat , considerăndu-l prieten adevărat. După ce a primit banii, Botos s-a dus la Terenius să-i spună:
-Nu mai spera să-ți vezi banii înapoi pentru că nu ai nici o dovadă că mi i-ai dat.
Terenius s-a supărat foarte tare, însă nu a zis nimic. După o lună, Botos a avut accident de mașină și și-a pierdut un picior. S-a gândit că este blestemul lui Terenius și s-a dus să-i dea suma împrumutată .Era prea tărziu, Terenius plecase.
Un alt prieten pe nume Grasu, îl rugă pe Terenius să-i împrumute mașina pentru a transporta niște saci cu porumb .Grasul a derapat în drum spre Gugești și a făcut mașina zob. După accident Grasu i-a spus lui Terenius că este bolnav, nu are bani și nu poate repara mașina. După două luni casa lui Grasu a luat foc, producându-i propietarului pagube de milioane. Grasu s-a gândit că asta este blestemul lui Terenius și s-a dus să-i ceară scuze. Era însă prea târziu. Terenius nu mai era acasă.
A treia întâmplare este legată de prietenul lui Zoltan care fusese alungat de soția lui de acasă și nu mai avea unde să stea. Terenius l-a primit, fiindu-i milă de el. Zoltan a stat trei luni, după care a spus cA pleacă să-și găsească o garsonieră. Și-a luat rămas bun de la Terenius și nu a mai venit mult timp în Contadina. După o săptămână, Terenius și-a căutat într-o casetă un inel care voia să-l lipească. Mare i-a fost mirarea când nici inelul și nici caseta cu bijuterii nu mai existau. Atunci supărat a zis:
"Trăzni-te-ar Dumnezeu, dacă tu le-ai luat"
Timp de un an nu s-a mai auzit nimc de Zoltan. Înainte de a pleca din Contadina, Terenius a citit într-un ziar cum marele om de afaceri Zoltan Beko a avut un accident în Canada. El fusese lovit de trăznet în dreptul casei sale din Toronto. Blestemul trecuse peste mări și țări.
În peștera Cromona, Terenius este liniștit, departe de poluarea umană și de atâtea necazuri și suferințe.
Și-i fericit!