În localitatea Damigeana exista un măgar renumit. Îl chema Marin. Acesta ajunsese renumit datorită afacerilor sale cu flori de mac. Florile de mac culese produceau clienților măgarului niște stări euforice, fiind foarte căutate pe piață. Măgarul nu voia să împartă câștigul cu nimeni. El era cel care culegea florile, le vindea și obținea un câștig frumușel de pe urma lor. În câțiva ani măgarul obținuse mulți bani, ceea ce îi permitea să ducă o viață luxoasă, lipsită de griji mărunte. Nu-i mai ajungea nimeni cu prăjina la nas. În apropierea casei măgarului Marin își aveau sălașul și două obiecte lipsite de importanță: Mătura Maria și Măciuca Mara. Ele nu erau băgate în seamă de măgarul Marin, fiind considerate doar simple obiecte uzate, fără aspect comercial.
Măturei Maria îi veni ideea să-l învețe minte pe Marin să-și prețuiască vecinii și îi întinse o cursă. Când acesta veni cu roaba plină cu flori de mac și o puse în curte, ea, împreună cu 7 gâște din curtea alăturată, îi răsturnă roaba. Gâștele tocară toată cantitatea de flori de mac. Când măgarul veni ca să-și ia florile de mac din roabă, găsi doar un cârd de gâște gălăgioase și cu ciocurile puțin strâmbe. Înfuriat, se apucă să le alunge, boscorodindu-le de mama focului. Măgarul Marin și-a dat seama că egoismul unor vecini este fără margini, a calculat prejudiciul făcut de aceste orătănii, ajungând la concluzia că acea zi i-a fost compromisă. A doua zi Măciuca Mara se gândi cum să-l facă pe Marin să aibă o altă atitudine față de vecini și îi pregăti o surpriză. Când măgarul venea de la cumpărături, Măciuca Mara îl așteptă și, când acesta era cu spatele, îi păli în cap un dos de măciucă de îi strâmbă urechile și nasul. Luat prin surprindere, măgarul își pierdu cunoștiința și căzu ca fulgerat. Măciuca Mara își luă tălpășița și povesti măturei isprava din acea zi. Seara, măgarul își reveni și-și propusese să fie mai atent la toate și la tot ce este prin preajmă. Văzând cele două vecine că nimic nu s-a schimbat în viața măgarului Marin, au ajuns la concluzia că trebuie să fie unite și să acționeze împreună pentru a-l pune la pământ pe măgar. A treia zi au pus la punct un plan comun de acțiune. Când acesta a intrat în curte, cele două vecine, cu cagule pe cap, l-au luat pe măgar și l-au pus să semneze o hârtie pe care era scris:
"Eu , Măgarul Marin, de azi înainte consider asociate la afacerea mea cu flori de mac pe cele două prietene: Mătura Maria și Măciuca Mara."
Măgarul mai citi o dată "țidula" și le spuse celor două teroriste:
-Niciodată nu voi semna așa ceva!
Ele strigară:
-Atunci îți vei semna sentința la moarte! Gândește-te bine!
Făcu socoteala măgarul: "...Le iau asociate pe aceste două proaste, însă niciodată nu le voi divulga profitul meu, o să le dau și lor puțin, așa, ca să fie mulțumite și să nu mă mai chinuie..."
Semnă declarația, cele două își scoaseră cagulele de pe cap, îl sărutară și îi spuseră că de mâine vor veni la lucru.
Măgarul Marin le acceptă o săptămână, însă după aceea vorbi cu prietenul său, Buldozerul Furcoi care le pregăti o surpriză teribilă celor două salariate. Trecu cu toată puterea sa peste ele, făcându-le așchii, fire de paie, pulbere. El le spuse:
-Un măgar rămâne la fel
Chiar de încerci să-l manevrezi.
Salariate făra fler,
Acum, pe toate drumurile vezi.