agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-25 | |
- Cum v-ați petrecut de Crăciun? întrebă profesorul a treia zi după sărbătoare. Că eu m-am umflat de sarmale și cîrnați, nu mai pot să suport nici mirosul.
- Eu am fost la frate-miu ăla mic, la Corabia, zise Bicuță. Ne-am îmbătat repede, că nu ne mai văzusem de mult, așa că nu prea știu, ne-am dezmeticit abia a doua zi, la cafea. Dar a fost frumos, am luat și niște pește de la braconieri, știți la ce se prinde cel mai bine peștele? Săndel, care era pescar înrăit, se gîndi puțin apoi dădu din umeri în sensul că habar nu are. - La portbagaj și la telefon mobil, continuă Bicuță. O știu de la un procuror. Și cade doar pește mare, cu sacoșă cu tot. - Eu am fost la niște prieteni, zise poetul. Aceleași colinde cu Hrușcă, aceleași povești. La anul sper să plec din țară, că acum nu mai trebuie pașaport și mie mi-a fost lene să-mi fac pînă acum. Și așa povestiră unul după altul, Mișu electricianul, Dan a lu’ Nașu și Bidigaie cum s-au distrat ei în noaptea sfîntă. - Dar să vedeți ce mi s-a întîmplat mie, interveni Săndel. Toți ciuliră urechile, știau că de regulă Săndel are povești interesante, chiar dacă puțin credibile. Am plecat cu nevastă-mea și cu ăla mic la București, la nașii noștri. Am plecat cu trenul că e mai sigur și ajungem mai repede. Oricum mașina mea e defectă și nici rovignetă n-am. Nevastă-mea tot primea mesaje cu urări de sănătate, știți și voi, sunt cîteva formule, le copiezi și le trimiți. Are mulți colegi și prin urmare nu mai conteneau apelurile.Tot citind la ele, că erau vreo 8, ajunge la Anda, fina noastră „vă urăm acum la învierea Domnului…bla bla bla”. Cum înviere dragă, că e naștere toată ziua, îi zic eu. O fi greșit Anduța. De fapt nu greșise, dar cînd ne-am uitat la dată, era un mesaj vechi de la Paști. Ajungem noi la nașu’, stă prin zona Obor, trei stații de metrou, și acesta mă și ia rapid „Săndele îmbracă repede costumul de Moș și dă o fugă la frate-miu că așteaptă copilul lui și încă vreo patru din bloc de două ore și moșul care trebuia să vină s-a îmbătat. Eu nu pot să merg că am musafiri după cum vezi, și nici cu mașina nu te pot duce că am băut pînă acum trei beri. Ia de colea 50.000 pentru biletul de metrou, cobori la Muncii și te așteaptă cineva acolo. - Și cum mă cunoaște? Sau să-mi pun bilet de gît? - Păi doar ești Moș Crăciun, ieși imediat în evidență. Dar avem și telefoane mobile, i-am dat deja numărul tău. Și uite-așa m-am costumat în moș, și am ajuns la metrou. Nu vă spun ce am pătimit pînă acolo, deși nu este decît o stație de tramvai. Toți copii străzii strigau după mine, ba m-au fugărit și niște cîini. În fine, ajung la metrou, ajung și la Piața Muncii și mă uit după fratele lui nașu’. Îl văzusem de cîteva ori, dar nu mai eram sigur că-l recunosc, așa că m-am tot învîrtit prin zonă vreo 10 minute. Am vrut să dau telefon, dar îl uitasem la nevastă-mea, de cînd citisem semese-urile alea în tren. Cum stam eu așa, vine la mine o pereche tînără, la început am crezut că ei erau, dar erau prea tineri totuși. „moșule, nu mergi și la noi, avem și noi o fetiță de 4 ani, hai, te rugăm, te și plătim să știi, ajunge un milion? Nici nu e departe, colea la Dorobanți”. La început nici n-am vrut să stau de vorbă, le-am spus că am alte obligații, dar pe urmă mi-am zis că dacă nu apare fratele lu’ nașu’ tot trebuie să mă întorc să-mi iau telefonul, nici milionul nu era de lepădat, așa că ne-am urcat într-un taxi și am plecat. De fapt nu era Dorobanți, am mers pînă în Drumul Taberei. Așteaptă în taxi, moșule, îmi zice ea, venim imediat, stăm chiar în blocul ăsta, mergem să pregătim copilul. Și nu vă spun că am tot așteptat pînă mi-am dat seama, adică de fapt șoferul a realizat că de fapt ăia s-au folosit de mine ca să nu plătească taxiul. Eu nu aveam la mine decît banii de la nașu’ și niște mărunțiș, așa că i-am zis șoferului să mă ducă înapoi, să-mi iau banii. Bine, uite cum facem, îmi spune el, după ce s-a gîndit nițel. Am și eu un copil, te duc la mine acasă, e nevastă-mea și cumnată-mea care e văduvă și mă așteaptă pe mine să ies din tură. Le iau ceva și faci pe moșu. Cînd termini, sună la mine și te duc acasă. Și te scutesc de plată, că văd că n-ai nicio vină. Așa am și făcut. A luat niște dulciuri și o sticlă de șampanie de la un chioșc și după un sfert de oră eram în Militari, la ușa taximetristului. Vezi Nuți, că veni moșu’, hai că eu plec, cînd terminați dați un apel, zise el și chiar plecă. M-am trezit în casă cu două femei tinere și frumoase, și cu doi copii de vreo 4-5 ani care se uitau la mine cu ochii mari, pitiți după un fotoliu. Ce să vă mai spun? În final am deschis și șampania, și cumnata m-a invitat la ea acasă, cică să ascultăm colinde, că era la un bloc distanță, dar n-am mai ajuns că s-a întors taximetristul, terminase tura. „acu’ apucai să beau un coniac, zise el, n-am cum să te mai duc, dar vezi că e stația de metrou la zece minute de mers”. Și uite-așa, m-am tot plimbat cu metroul încă vreo oră pînă am ajuns înapoi la nașu’. - Și n-ai mai făcut pe Moș Crăciun? întrebă profesorul? N-ai mai ajuns la fratele nașului tău? - N-a mai fost nevoie, venise el deja cu copiii la nașu acasă, cînd au văzut că nu mai apar și nici la telefon nu răspund. De fapt trebuia să mă dau jos la Iancului, nu la Muncii, a încurcat nașu stațiile, dar nu pot să mă supăr pe el. Atît că am mîncat sarmalele cam reci, dar vinul a fost bun, că doar eu îl adusesem. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate