Noaptea de Revelion. Toată lumea este veselă, numai tânăra Andrada este supărată, bosumflată și nu are chef de nimic. Vechea ei durere de dinți și măsele îi dă din nou târcoale și nu o lasă să fie fericită. Să vedem care este baiul acestor dureri din dantura Andradei. Inculpații principali sunt: Dintele Dan, Măseaua Marina, Caninul Costel și Molarul Marius. Măseaua Marina ca o adevărată regină, le spuse celorlalți:
-Chiar acum vă spun, dragi colegi: Nimic nu mă mai lezează. Voi nu vedeți că sunteți blegi? Situația asta, zău, stresează. Suntem toți dintr-o dantură, dinți mai mari și chiar mai mici. Faceți atâta tevatură, de necaz poți chiar să pici. Dacă stau și gândesc bine, eu, sunt șefă peste voi. Nu trece nimeni peste mine, sunt măsea, nu sunt gunoi. Dacă cineva mă înfruntă, este jale pe capul lui. Am rădăcini și putere multă, și prestanță pot să spun. O durere de măseluță, unică-i cu siguranță. Dacă îți trece olecuță, te sperie cu..."eleganță" Poți să fi și Președinte, nu are cale de ocolit. Măseaua nu e un dinte, durerea te-a ramolit. Gingia se umflă lent, dureri exact de "cuțit" Nu mai poți să fi atent, vorbești singur "te-ai scrântit" Cine a inventat pe lume, dinți, măsele și durere?
Faci la gură numai spume. Nu răspundeți? Doar ...tăcere.
Molarul Marius, sări ca ars de la locul lui și spuse:
-Doamnă Măsea, ești o Doamnă? Ce atâtea fițe faci? În esență doar o toantă, mie precis, tu nu-mi placi. Dinții toți sunt tolomaci, tu ești o măsea de minte. Doar necazuri azi ne faci, fii mai blândă, mai cuminte. Prima dată au fost doar dinții, după aceea au venit măselele. Întreabă de vrei și sfinții, toate sunteți atât de..rele. Un molar e dinte de soi, fii sigură de asta, Doamnă! Nu ne dăm niște eroi. Ce te vaiți așa? Stai , calmă. Biata tânără, Andrada, supărată-i pe măsea, foc. Eu nu fac aici paradă, nici de voi nu-mi bat eu ..joc.
Caninul Costel, veni și el cu o idee:
-Dacă eu nu sunt prin jur, chipul ei este urâțel. Nu sunt un dinte prea dur, am în viață doar un țel: Să fiu elegant, plăcut, cine zâmbește , sa fie mulțumit. Nu sunt deloc prefăcut, sunt corect nu adormit. Dacă ar fi după mine, măselele le-aș alunga. La nimeni nu fac prea bine, îți secătuiesc-n viață...punga. Ia patentul, scoate tot. Măsele mari și măsele mici. Să mă jelesc nu mai pot, mă zbârlesc ca un "arici"
În final, dintele Dan le spuse:
-Cine apare la bebeluși? Dacă nu dintele , măi frate? Cu mintea sunteți prea duși, nu aveți deloc dreptate. Toți avem câte o istorie, fie măsele sau dinți. Plini sunteți de isterie, nu sunteți deloc cuminți. Nu-i nici o mare scofală, molar, măsea sau canin. Numai fițe-n jur și fală. Toată durerea este un chin. Dacă ar fi după mine, aș pleca urgent de aici. Câți credeți că o să rămâneți? Cei mai prăpădiți și mici. Generația de mâine, nu au nevoie de dantură. Să zică merci , dacă au pâine, să facă-n viață cură. Sunt buni dinții, dar iubiților, îngrijiții, până nu-i prea târziu. O să aveți-n viață spor, dacă ești sănătos și ...VIU.